Conjugare a tiui

Conjugarea verbului a tiui: eu țiui, tu țiui, el ea țiuie la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a tiui”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a tiui”!

Verbul a țiui conjugat la prezent

eu țiui
tu țiui
el ea țiuie
noi țiuim
voi țiuiți
ei ele țiuiți

Verbul a țiui conjugat la viitor

eu voi țiui
tu vei țiui
el ea va țiui
noi vom țiui
voi veți țiui
ei ele vor țiui

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a țiui conjugare la condițional prezent

eu aș țiui
tu ai țiui
el ea ar țiui
noi am țiui
voi ați țiui
ei ele ar țiui

Verbul a țiui conjugare la condițional perfect

eu aș fi țiuit
tu ai fi țiuit
el ea ar fi țiuit
noi am fi țiuit
voi ați fi țiuit
ei ele ar fi țiuit

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a țiui la conjunctiv prezent

eu să fiu țiui
tu să fii țiui
el ea să fie țiuie
noi să fim țiuim
voi să fiți țiuiți
ei ele să fie țiuie

Conjug a țiui la imperfect

eu țiuiam
tu țiuiai
el ea țiuia
noi țiuiam
voi țiuiați
ei ele țiuiau

A țiui conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu țiuisem
tu țiuiseși
el ea țiuise
noi țiuiserăm
voi țiuiserăți
ei ele țiuiseră

Verbul a țiui conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi țiuit
tu să fi țiuit
el ea să fi țiuit
noi să fi țiuit
voi să fi țiuit
ei ele să fi țiuit

Conjugare a țiui la perfectul simplu

eu țiuii
tu țiuiși
el ea țiui
noi țiuirăm
voi țiuirăți
ei ele țiuiră

Conjugarea verbului a țiui la perfectul compus

eu am țiuit
tu ai țiuit
el ea a țiuit
noi am țiuit
voi ați țiuit
ei ele ar țiuit

Conjugă a țiui la viitor anterior

eu voi fi țiuit
tu vei fi țiuit
el ea va fi țiuit
noi vom fi țiuit
voi veți fi țiuit
ei ele vor fi țiuit

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a tiui

ȚIUÍ, țíui și țiuiesc, verb IV. intranzitiv

1. A produce un sunet prelung și ascuțit (cu rezonanță metalică). vezi șuiera, vîjîi. Prind a țiui obuzele. CAMILAR, N. I 396. Nu e nimeni acasă, nimeni... Și coșul de la sobă țiuie... Și-i e urît... BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 21. Cînd țiuia tăciunele... mama îl mustra acolo, în vatra focului. CREANGĂ, A. 34. Prin ferestre sparte, prin uși țiuie vîntul. EMINESCU, O. I 69. Ei aud cu urechile toată acea nenumărată lume de insecte ce se strecoară prin ierburi țiuind, șcîrțîind, fluierînd, șuerînd. ODOBESCU, S. III 19.
• Expresia: A-i țiui cuiva în urechi (în cap sau în creieri) sau a țiui în urechile (creierii etc.) cuiva sau a-i țiui cuiva urechile (urechea etc.) = a-i vîjîi cuiva (sau a-i da impresia de vîjîială) în urechi sau în cap. Îi țiuia în urechi singurătatea. SADOVEANU, O. VIII 255. În creierii lui Apostol însă de-abia atunci începu să țiuie cuvîntul de care se spăimîntase, ascuțit și sfîșietor. REBREANU, P. S. 74. În capul lor țiuiau cîntecele flașnetei. VLAHUȚĂ, O. A. 137. Țipați și faceți larmă de-mi țiuie urechile. CREANGĂ, O. A. 288. Cumnățică, ce semn îi cînd îți țiuie urechea stîngă? ALECSANDRI, T. 179.

2. figurat (Despre oameni) A țipa; (despre păsări) a ciripi. Cum poți ține captiv o nevinovată pasăre care a fost creată... să țiuie în libertate? C. PETRESCU, Î. II 184. Copilul... începu să țiuie ascuțit. SAHIA, N. 101. Cîrsteiașul țiuiește, Ciocîrlia-l liniștește, Inimioara-i potolește. MARIAN, O. II 350.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

țiuind

Participiu

țiuit

Infinitiv scurt

țiui

Imfinitiv lung

țiuind