 |
|
| CONSULTĂ DEX |
|
Verbul a ține conjugat la prezent
Verbul a ține conjugat la viitor
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat.
In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a ține conjugare la condițional prezent
Verbul a ține conjugare la condițional perfect
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție.
Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita.
Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).
Conjug a ține la conjunctiv prezent
Conjug a ține la imperfect
A ține conjugarea la timpul mai mult ca perfect
Verbul a ține conjugat la timpul conjunctiv perfect
Conjugare a ține la perfectul simplu
Conjugarea verbului a ține la perfectul compus
Conjugă a ține la viitor anterior
|
|
Definiție din
ȚINE verbDicționarul de sinonime al limbii române 1. a avea, a purta. ( în mînă un buchet de flori.) 2. a purta. (O de talie.) 3. a imobiliza. (Îl pînă vine miliția.) 4. a se agăța, a se apuca, a se atîrna, a se prinde, (popular) a se anina, (regional) a se tăgîrța. (Se de crengi să nu cadă.) 5. a purta, a sprijini, a susține. (Vom merge cît ne-or picioarele.) 6. a aparține, a depinde. (Trustul de minister.) 7. a rezista. (S-a bine pînă la sfîrșitul cursei.) 8. a (se) conserva, a (se) menține, a (se) păstra. (A ceva în bună stare.) 9. a (o) duce, a rezista. (O haină care la tăvăleală.) 10. a dura, a se păstra, a rezista. (O încălțăminte care mult.) 11. a ajunge. (Alimentele ne vor două luni.) 12. a păstra. (Unde peria de haine?) 13. a opri, a păstra, a rezerva. (I-a loc la rînd.) 14. a dăinui, a dura, a exista, a fi, a se menține, a se păstra, a se perpetua, a persista, a rămîne, a trăi, a subzista, (învechit) a locui, a petrece, a sta, a via. (Cît va lumea și pămîntul; vechi obiceiuri care și azi.) 15. a dura. (Spectacolul două ore.) 16. a continua, a (se) întinde, a (se) lungi, a (se) prelungi. (Petrecerea a pînă a doua zi.) 17. a se întinde, a se lungi, a se prelungi. (Șirul pînă departe.) 18. a se lua, a merge, a veni. (Se dă jos și se după car.) 19. a sta. (-te drept!) 20. a respecta, (învechit și popular) a cinsti, (popular) a păzi, (învechit) a feri, a observa, a veghea. (A o datină, un obicei.) 21. a îndeplini, a onora, a respecta, (popular) a păzi. (.Și-a învoiala.) 22. a aniversa, a celebra, a prăznui, a sărbători, a serba, (învechit și regional) a prăznici. ( 25 de ani de căsătorie.) 23. a trăi, a viețui. (Se de azi pe mîine.) 24. a (se) hrăni, a (se) întreține, a (se) susține. (El își părinții.) 25. a pronunța. (A un discurs.) 26. a chinui, a durea. (Mă o măsea.) |
