CONSULTĂ DEX |
Verbul a tescui conjugat la prezent
Verbul a tescui conjugat la viitor
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat.
In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a tescui conjugare la condițional prezent
Verbul a tescui conjugare la condițional perfect
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție.
Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita.
Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).
Conjug a tescui la conjunctiv prezent
Conjug a tescui la imperfect
A tescui conjugarea la timpul mai mult ca perfect
Verbul a tescui conjugat la timpul conjunctiv perfect
Conjugare a tescui la perfectul simplu
Conjugarea verbului a tescui la perfectul compus
Conjugă a tescui la viitor anterior
|
Definiție din
TESCUÍ, tescuiesc, verb IV. tranzitivDicționarul limbii romîne literare contemporane 1. A presa pentru a stoarce ceva; a pune la teasc. (reflexiv pasiv) [Cașul] se sară și se tescuiește spre a se scurge apa din el. I. IONESCU, despre 403. ♦ figurat A strînge, a apăsa, a îndesa. Fără să îmi pot tescui în mine nemulțumirea... am cam început să mă împac cu ideea că tata n-a agonisit avere. CAMIL PETRESCU, U. N. 30. Fără voie el se uită la palma care a tescuit și frămîntat mărgelele, ca și cum ar fi voit să o mustre de păcatul făcut. GANE, N. II 29. 2. A umple (ceva) prin îndesare; a îndesa, a ticsi. Puse mîna ca să-și pipăie portofelul tescuit cu hirtii. SLAVICI, N. II 311. |