CONSULTĂ DEX |
Verbul a terasa conjugat la prezent
Verbul a terasa conjugat la viitor
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat.
In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a terasa conjugare la condițional prezent
Verbul a terasa conjugare la condițional perfect
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție.
Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita.
Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).
Conjug a terasa la conjunctiv prezent
Conjug a terasa la imperfect
A terasa conjugarea la timpul mai mult ca perfect
Verbul a terasa conjugat la timpul conjunctiv perfect
Conjugare a terasa la perfectul simplu
Conjugarea verbului a terasa la perfectul compus
Conjugă a terasa la viitor anterior
|
Definiție din
TERÁSĂ2, terase, substantiv femininDicționarul limbii romîne literare contemporane 1. Construcție deschisă, anexă a unei clădiri, așezată la nivelul parterului, al unui etaj sau pe acoperiș și servind de obicei ca loc de odihnă. Organista templului apare pe terasă. GALACTION, O. I 244. Bogoiu... a rămas încruntat pe șezlong, pe terasă. SEBASTIAN, T. 88. Colo, mai departe, se-nalță a noastră casă Cu albă colonadă deasupra pe terasă. ALECSANDRI, T. II 202. ♦ Suprafață plană, amenajată în parcuri sau în grădini, pe o ridicătură de teren, și susținută de obicei de un zid. ♦ Porțiune de trotuar în fața unei cafenele sau a unui restaurant, unde sînt așezate mese. Și pe publice terase plîng viori sentimental. BACOVIA, O. 137. 2. (Mai ales la plural ) Suprafață de teren în formă de trepte, provenite mai ales din ridicarea treptată a scoarței pămîntului și așezate la diferite niveluri deasupra albiei unei ape curgătoare. Muierea cea grasă... își plimba ochii peste treptele largi ale teraselor de vie ce se povîrneau lin spre lac. DUMITRIU, N. 234. Pe largile terase ale muntelui, mase întregi de oameni forfotesc. BOGZA, C. O. 179. Pe-o terasă înaltă... se deschide una din cele mai frumoase priveliști pe Dunăre. VLAHUȚĂ, R. P. 8. |