CONSULTĂ DEX |
Verbul a tărâța conjugat la prezent
Verbul a tărâța conjugat la viitor
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat.
In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a tărâța conjugare la condițional prezent
Verbul a tărâța conjugare la condițional perfect
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție.
Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita.
Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).
Conjug a tărâța la conjunctiv prezent
Conjug a tărâța la imperfect
A tărâța conjugarea la timpul mai mult ca perfect
Verbul a tărâța conjugat la timpul conjunctiv perfect
Conjugare a tărâța la perfectul simplu
Conjugarea verbului a tărâța la perfectul compus
Conjugă a tărâța la viitor anterior
|
Definiție din
TĂRẤȚĂ, tărâțe, substantiv feminin (Mai ales la plural )Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a 1. Înveliș al grăunțelor de grâu, de porumb etc. zdrobit prin măcinare și separat de făină la cernut. • Expresia: Scump la tărâțe și ieftin la făină, se spune despre cel care este zgârcit la cheltuieli mărunte, dar risipitor când nu trebuie. (regional) A face (pe cineva) tărâțe = a rupe în bucăți, a omorî (pe cineva). (regional) A se dedulci ca calul la tărâțe = a se deprinde cu binele. 2. Rumeguș (de lemn). 3. (regional) Mătreață (a pielii). – Din limba bulgară trici, sârbo-croată trice. |