Conjugare a susura

Conjugarea verbului a susura: eu -, tu -, el ea susură la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a susura”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a susura”!

Verbul a susura conjugat la prezent

eu -
tu -
el ea susură
noi -
voi -
ei ele -

Verbul a susura conjugat la viitor

eu voi susura
tu vei susura
el ea va susura
noi vom susura
voi veți susura
ei ele vor susura

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a susura conjugare la condițional prezent

eu aș susura
tu ai susura
el ea ar susura
noi am susura
voi ați susura
ei ele ar susura

Verbul a susura conjugare la condițional perfect

eu aș fi susurat
tu ai fi susurat
el ea ar fi susurat
noi am fi susurat
voi ați fi susurat
ei ele ar fi susurat

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a susura la conjunctiv prezent

eu să fiu -
tu să fii -
el ea să fie susure
noi să fim -
voi să fiți -
ei ele să fie susure

Conjug a susura la imperfect

eu -
tu -
el ea susura
noi -
voi -
ei ele susurau

A susura conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu -
tu -
el ea susurase
noi -
voi -
ei ele susuraseră

Verbul a susura conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi susurat
tu să fi susurat
el ea să fi susurat
noi să fi susurat
voi să fi susurat
ei ele să fi susurat

Conjugare a susura la perfectul simplu

eu -
tu -
el ea susură
noi -
voi -
ei ele susurară

Conjugarea verbului a susura la perfectul compus

eu am susurat
tu ai susurat
el ea a susurat
noi am susurat
voi ați susurat
ei ele ar susurat

Conjugă a susura la viitor anterior

eu voi fi susurat
tu vei fi susurat
el ea va fi susurat
noi vom fi susurat
voi veți fi susurat
ei ele vor fi susurat

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a susura

SUSURÁ, persoană 3 súsură, verb

I. intranzitiv (Despre ape curgătoare și despre frunziș; prin extensie despre vîntul care mișcă frunzișul) A produce un zgomot lin și continuu. vezi murmura, șopoti, foșni, fremăta. Am deschis ochii dintr-o dată și am văzut un sfert de lună în cerul negru, peste livezi pustii, în care susura vîntul. SADOVEANU, N. forme 57. Am cotit spre izvor. Am stat între plopi o clipă. Apa susura dulce. id. O. VIII 34. Seara, cînd frunzele abia îndrăzneau să susure timid, la o adiere nesimțită, copacul îmi părea că suspină. C. PETRESCU, S.

8.
♦ figurat (Construit cu dativul) A se strecura; a picura. Îi susura un fel de liniște ciudată în inimă, un fel de mîngîiere. POPA, vezi 99.

– Variantă: sursurá (SADOVEANU, M. 199) verb

I.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

susurând

Participiu

susurat

Infinitiv scurt

susura

Imfinitiv lung

susurând