Conjugare a șupuri

Conjugarea verbului a șupuri: eu șupuresc, tu șupurești, el ea șupurește la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a șupuri”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a șupuri”!

Verbul a șupuri conjugat la prezent

eu șupuresc
tu șupurești
el ea șupurește
noi șupurim
voi șupuriți
ei ele șupuriți

Verbul a șupuri conjugat la viitor

eu voi șupuri
tu vei șupuri
el ea va șupuri
noi vom șupuri
voi veți șupuri
ei ele vor șupuri

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a șupuri conjugare la condițional prezent

eu aș șupuri
tu ai șupuri
el ea ar șupuri
noi am șupuri
voi ați șupuri
ei ele ar șupuri

Verbul a șupuri conjugare la condițional perfect

eu aș fi șupurit
tu ai fi șupurit
el ea ar fi șupurit
noi am fi șupurit
voi ați fi șupurit
ei ele ar fi șupurit

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a șupuri la conjunctiv prezent

eu să fiu șupuresc
tu să fii șupurești
el ea să fie șupurească
noi să fim șupurim
voi să fiți șupuriți
ei ele să fie șupurească

Conjug a șupuri la imperfect

eu șupuream
tu șupureai
el ea șupurea
noi șupuream
voi șupureați
ei ele șupureau

A șupuri conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu șupurisem
tu șupuriseși
el ea șupurise
noi șupuriserăm
voi șupuriserăți
ei ele șupuriseră

Verbul a șupuri conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi șupurit
tu să fi șupurit
el ea să fi șupurit
noi să fi șupurit
voi să fi șupurit
ei ele să fi șupurit

Conjugare a șupuri la perfectul simplu

eu șupurii
tu șupuriși
el ea șupuri
noi șupurirăm
voi șupurirăți
ei ele șupuriră

Conjugarea verbului a șupuri la perfectul compus

eu am șupurit
tu ai șupurit
el ea a șupurit
noi am șupurit
voi ați șupurit
ei ele ar șupurit

Conjugă a șupuri la viitor anterior

eu voi fi șupurit
tu vei fi șupurit
el ea va fi șupurit
noi vom fi șupurit
voi veți fi șupurit
ei ele vor fi șupurit

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a șupuri

ȘUPURÍ, șupuresc, verb IV. reflexiv (Moldova) A se furișa, a se strecura. S-a șupurit lîngă un alt zid, s-a cățărat cu iscusință și pe acela; a sărit într-o grădină și a stat un timp la pîndă. SADOVREANU, despre P. 172. Ies din casă în chip că mă duc la scăldat, mă șupuresc pe unde pot, și cînd colo mă trezesc în cireșul femeii și încep a cărăbăni la cireșe în sin, crude, coapte, cum se găseau. CREANGĂ, A. 48. Diavolul de mîță... s-a și șupurit, tupiluș-tupiluș, și haț!

I. Hristos III 205.
• tranzitiv Au șupurit... caii spre raia, spre Dunăre, STANCU, D.

11.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

șupurind

Participiu

șupurit

Infinitiv scurt

șupuri

Imfinitiv lung

șupurind