Conjugare a suplini

Conjugarea verbului a suplini: eu suplinesc, tu suplinești, el ea suplinește la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a suplini”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a suplini”!

Verbul a suplini conjugat la prezent

eu suplinesc
tu suplinești
el ea suplinește
noi suplinim
voi supliniți
ei ele supliniți

Verbul a suplini conjugat la viitor

eu voi suplini
tu vei suplini
el ea va suplini
noi vom suplini
voi veți suplini
ei ele vor suplini

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a suplini conjugare la condițional prezent

eu aș suplini
tu ai suplini
el ea ar suplini
noi am suplini
voi ați suplini
ei ele ar suplini

Verbul a suplini conjugare la condițional perfect

eu aș fi suplinit
tu ai fi suplinit
el ea ar fi suplinit
noi am fi suplinit
voi ați fi suplinit
ei ele ar fi suplinit

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a suplini la conjunctiv prezent

eu să fiu suplinesc
tu să fii suplinești
el ea să fie suplinească
noi să fim suplinim
voi să fiți supliniți
ei ele să fie suplinească

Conjug a suplini la imperfect

eu suplineam
tu suplineai
el ea suplinea
noi suplineam
voi suplineați
ei ele suplineau

A suplini conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu suplinisem
tu supliniseși
el ea suplinise
noi supliniserăm
voi supliniserăți
ei ele supliniseră

Verbul a suplini conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi suplinit
tu să fi suplinit
el ea să fi suplinit
noi să fi suplinit
voi să fi suplinit
ei ele să fi suplinit

Conjugare a suplini la perfectul simplu

eu suplinii
tu supliniși
el ea suplini
noi suplinirăm
voi suplinirăți
ei ele supliniră

Conjugarea verbului a suplini la perfectul compus

eu am suplinit
tu ai suplinit
el ea a suplinit
noi am suplinit
voi ați suplinit
ei ele ar suplinit

Conjugă a suplini la viitor anterior

eu voi fi suplinit
tu vei fi suplinit
el ea va fi suplinit
noi vom fi suplinit
voi veți fi suplinit
ei ele vor fi suplinit

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a suplini

SUPLINÍ, suplinesc, verb IV. tranzitiv

1. A înlocui pe cineva (pentru un timp oarecare) în funcții sau în obligații. Suplinea cu demnitate pe mama ei care era bolnavă. BART, E. 311.
• (Complementul indică funcția în discuție) Am suplinit o catedră și ne-am cunoscut într-o cancelarie. C. PETRESCU, Î. II 61.

2. A adăuga ceea ce lipsește (vezi completa); a împlini înlocuind ceva. Pentru a putea suplini lipsa de personal, noi reguli de muncă au fost introduse. BOGZA, A. Î. 55. Pentru ce, o, tu, dascăle de vînătorie sistematică și rațională, n-ai suplinit lipsele legei... dînd oarecare povețe în privința timpului cînd se cuvine ca vînătorul să-și pună pușca și pofta în cui? ODOBESCU, S. III 38.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

suplinind

Participiu

suplinit

Infinitiv scurt

suplini

Imfinitiv lung

suplinind