Conjugare a sufleca

Conjugarea verbului a sufleca: eu suflec, tu sufleci, el ea suflecă la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a sufleca”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a sufleca”!

Verbul a sufleca conjugat la prezent

eu suflec
tu sufleci
el ea suflecă
noi suflecăm
voi suflecați
ei ele suflecați

Verbul a sufleca conjugat la viitor

eu voi sufleca
tu vei sufleca
el ea va sufleca
noi vom sufleca
voi veți sufleca
ei ele vor sufleca

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a sufleca conjugare la condițional prezent

eu aș sufleca
tu ai sufleca
el ea ar sufleca
noi am sufleca
voi ați sufleca
ei ele ar sufleca

Verbul a sufleca conjugare la condițional perfect

eu aș fi suflecat
tu ai fi suflecat
el ea ar fi suflecat
noi am fi suflecat
voi ați fi suflecat
ei ele ar fi suflecat

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a sufleca la conjunctiv prezent

eu să fiu suflec
tu să fii sufleci
el ea să fie suflece
noi să fim suflecăm
voi să fiți suflecați
ei ele să fie suflece

Conjug a sufleca la imperfect

eu suflecam
tu suflecai
el ea sufleca
noi suflecam
voi suflecați
ei ele suflecau

A sufleca conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu suflecasem
tu suflecaseși
el ea suflecase
noi suflecaserăm
voi suflecaserăți
ei ele suflecaseră

Verbul a sufleca conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi suflecat
tu să fi suflecat
el ea să fi suflecat
noi să fi suflecat
voi să fi suflecat
ei ele să fi suflecat

Conjugare a sufleca la perfectul simplu

eu suflecai
tu suflecași
el ea suflecă
noi suflecarăm
voi suflecarăți
ei ele suflecară

Conjugarea verbului a sufleca la perfectul compus

eu am suflecat
tu ai suflecat
el ea a suflecat
noi am suflecat
voi ați suflecat
ei ele ar suflecat

Conjugă a sufleca la viitor anterior

eu voi fi suflecat
tu vei fi suflecat
el ea va fi suflecat
noi vom fi suflecat
voi veți fi suflecat
ei ele vor fi suflecat

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a sufleca

SUFLECÁ, súflec, verb

I. tranzitiv A îndoi, a răsuci, a răsfrînge mînecile sau poalele unui obiect de îmbrăcăminte (pentru a se feri de apă sau a fi mai liber în mișcări); a sumete. Își suflecă tata mînecele, începe să taie copacii de la rădăcină. STANCU, despre 142. Își suflecă mînecele, ațîță focul și s-apucă de făcut bucate. CREANGĂ, P. 29.
• (Rar, prin analogie) Altu-și suflecă musteața pentru rumîna-i vecină. CONTEMPORANUL, v 428.
• reflexiv (Despre persoane care își sumet mînecile) Cînd se înălța zvonul cel mare al ieșirii roiului, se sufleca, își vîra mînile și obrazul în apă rece și dădea fuga după roiniță. SADOVEANU, P. M. 50.

– Variante: (regional) suflicá (ȘEZ. III 5), sufulcá (DAN, U. 78, BIBICESCU, P. P. 293) verb

I.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

suflecând

Participiu

suflecat

Infinitiv scurt

sufleca

Imfinitiv lung

suflecând