CONSULTĂ DEX |
Verbul a substitui conjugat la prezent
Verbul a substitui conjugat la viitor
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat.
In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a substitui conjugare la condițional prezent
Verbul a substitui conjugare la condițional perfect
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție.
Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita.
Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).
Conjug a substitui la conjunctiv prezent
Conjug a substitui la imperfect
A substitui conjugarea la timpul mai mult ca perfect
Verbul a substitui conjugat la timpul conjunctiv perfect
Conjugare a substitui la perfectul simplu
Conjugarea verbului a substitui la perfectul compus
Conjugă a substitui la viitor anterior
|
Definiție din
SUBSTITUÍ, substítui, verb IV. tranzitiv A pune pe cineva sau ceva în locul altuia; a înlocui. (reflexiv) Nește intrigi nedemne... ajunseră a se substitui deliberațiunilor. GHICA, A. 765. Dicționarul limbii romîne literare contemporane ♦ (juridic) A desemna (într-un act de donație sau într-un testament) o a doua persoană care să primească donația sau să moștenească în lipsa sau la decesul primului beneficiar. – prezent industrie și: substituiesc (MACEDONSKI, O. IV 129). – Variantă: (învechit) substituá (NEGRUZZI, S. I 347) verb I. |