 |
|
| CONSULTĂ DEX |
|
Verbul a strivi conjugat la prezent
Verbul a strivi conjugat la viitor
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat.
In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a strivi conjugare la condițional prezent
Verbul a strivi conjugare la condițional perfect
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție.
Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita.
Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).
Conjug a strivi la conjunctiv prezent
Conjug a strivi la imperfect
A strivi conjugarea la timpul mai mult ca perfect
Verbul a strivi conjugat la timpul conjunctiv perfect
Conjugare a strivi la perfectul simplu
Conjugarea verbului a strivi la perfectul compus
Conjugă a strivi la viitor anterior
|
|
Definiție din
STRIVÍ, strivesc, verb IV. tranzitivDicționarul limbii romîne literare contemporane 1. A turti, a fărîma (prin apăsare sau printr-o lovitură puternică). Cerul... era mohorît și nepăsător și se cobora foarte jos, parcă s-ar fi pus să strivească pămîntul. REBREANU, N. 68. Deschidea cutia, și luînd cîte o bomboană, o ridica în sus, se făcea c-o dă și o scăpa jos, unde o strivea imediat cu piciorul. VLAHUȚĂ, O. A. III 36. Cînd se gătea a-l strivi cu piciorul, tăunele zise... ISPIRESCU, L. 44. ♦ figurat A nimici, a distruge. Cine e nerod să ardă în cărbuni smarandul rar Ș-a lui vecinică lucire s-o strivească în zadar? EMINESCU, O. I 83. Alexandru Lăpușneanu va sparge cuibul și va strivi acest furnicar de intriganți ce făcea și desfăcea domni. NEGRUZZI, S. I 275. 2. (Folosit mai ales la participiu) A îngrămădi, a înghesui puternic; a înăbuși; a copleși. Înădușiți, striviți de puterea noastră covîrșitoare, dușmanii căzură pînă la unul. La TDRG. La pod se-nghesuiesc să treacă deodată cai, oameni și tunuri. Se face o larmă ș-un învălmășag, de nu mai știu încotro să se miște. Toți poruncesc și nimeni n-asculiă. Unii mor striviți de-mbulzeală, alții s-azvîrle în mocirlă. VLAHUȚĂ, O. A. II 120. • reflexiv reciproc. Oamenii se striveau... să se uite peste umerii celor din față. DUMITRIU, N. 63. Nuntașii... au început să încure, printre norodul ce se strivea cuprins de spaimă, caii nerăbdători. GALACTION, O. I 73. |
