 |
|
| CONSULTĂ DEX |
|
Verbul a strecura conjugat la prezent
Verbul a strecura conjugat la viitor
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat.
In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a strecura conjugare la condițional prezent
Verbul a strecura conjugare la condițional perfect
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție.
Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita.
Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).
Conjug a strecura la conjunctiv prezent
Conjug a strecura la imperfect
A strecura conjugarea la timpul mai mult ca perfect
Verbul a strecura conjugat la timpul conjunctiv perfect
Conjugare a strecura la perfectul simplu
Conjugarea verbului a strecura la perfectul compus
Conjugă a strecura la viitor anterior
|
|
Definiție din
STRECURÁ, strecór, verbDicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a I. 1. tranzitiv A trece un lichid printr-o strecurătoare, printr-o sită, printr-o țesătură pentru a-l separa de părticelele solide sau de corpuri străine și pentru a-l limpezi, a-l face omogen. 2. reflexiv (Despre lichide) A curge (câte puțin) printr-o crăpătură, printr-un loc îngust; a picura, a se prelinge. 3. reflexiv și tranzitiv A pătrunde sau a face să pătrundă printr-un desiș, printr-un loc strâmt, greu accesibil. 4. reflexiv A intra, a ieși sau a se deplasa, a trece pe furiș, fără să facă zgomot și fără să fie observat; a se furișa. ♦ tranzitiv A așeza undeva un lucru ori a introduce undeva pe cineva sau ceva cu mișcări ușoare, pe nesimțite. ♦ tranzitiv figurat A spune cuiva ceva în mod discret sau în treacăt. 5. reflexiv A se infiltra în mijlocul unui grup (omogen) de oameni, având grijă să nu fie observat. 6. reflexiv A trece pe rând și pe nesimțite, a se perinda; figurat (despre unități de timp) a trece, a se scurge. – Probabil din s- + trece (după spânzura, vântura etc.). |
