CONSULTĂ DEX |
Verbul a străvedea conjugat la prezent
Verbul a străvedea conjugat la viitor
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat.
In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a străvedea conjugare la condițional prezent
Verbul a străvedea conjugare la condițional perfect
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție.
Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita.
Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).
Conjug a străvedea la conjunctiv prezent
Conjug a străvedea la imperfect
A străvedea conjugarea la timpul mai mult ca perfect
Verbul a străvedea conjugat la timpul conjunctiv perfect
Conjugare a străvedea la perfectul simplu
Conjugarea verbului a străvedea la perfectul compus
Conjugă a străvedea la viitor anterior
|
Definiție din
STRĂVEDEÁ, străvắd, verbDicționarul limbii romîne literare contemporane II. reflexiv A-și vedea (neclar) propria imagine (în oglindă, în apă); a lăsa să i se vadă imaginea de către altcineva (printr-un corp străveziu). Ceasuri întregi ne minunam din drum De bradul ce se străvedea prin geamuri. BENIUC, vezi 36. [Magii] pluteau pe punți înguste, se străvedeau în ape Mai albi și mai eterici, imateriali aproape. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 34. • figurat Nu știa nimeni din afară cît de săraci sînt și cît de puțini sînt. Dar se străvedeau căldura inimii și îndîrjirea voinții. PAS, Z. II 39. Cerbul miraculos și vînătorul pocăit [din tabloul lui Dürer] produc contrast, prin pozele lor, în care se străvăd simțiminte adînci. ODOBESCU, S. III 59. ♦ tranzitiv (Rar) A vedea ceva în mod neclar; a întrezări. [Baba] se dete aproape de mine și, străvăzîndu-mă ca printr-o zare de sită deasă, îmi cuprinse gîtul. VLAHUȚĂ, N. 124. • figurat Tristețea mea străvede printre arbori zarea. ARGHEZI, vezi 17. |