CONSULTĂ DEX |
Verbul a strânge conjugat la prezent
Verbul a strânge conjugat la viitor
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat.
In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a strânge conjugare la condițional prezent
Verbul a strânge conjugare la condițional perfect
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție.
Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita.
Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).
Conjug a strânge la conjunctiv prezent
Conjug a strânge la imperfect
A strânge conjugarea la timpul mai mult ca perfect
Verbul a strânge conjugat la timpul conjunctiv perfect
Conjugare a strânge la perfectul simplu
Conjugarea verbului a strânge la perfectul compus
Conjugă a strânge la viitor anterior
|
Definiție din
STRẤNGE, strâng, verb III.Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a I. 1. tranzitiv A trage tare de capetele unei sfori, ale unei curele etc. înnodate sau înfășurate în jurul cuiva sau a ceva, spre a lega ori a închide, a fixa etc. (mai) bine; a face ca o legătură să fie mai strâmtă. • Expresia: A strânge cureaua = a răbda (de foame); a fi obligat să-și restrângă (mult) cheltuielile de trai. (reflexiv) A i se strânge funia la par = a ajunge într-o situație dificilă, când nu mai poate face cum verb reflexiv:ea. ♦ A apropia mai mult de corp părțile unui veșmânt (pentru a se acoperi, pentru a se feri de frig etc.). ♦ figurat A întări o prietenie, o alianță, o relație etc. 2. tranzitiv A prinde, a apuca cu mâna, cu brațele, a ține, nelăsând să-i scape. • Expresia: A(-i) strânge (cuiva) mâna = a da mâna (cu cineva) la întâlnire, la despărțire, pentru a felicita etc. 3. tranzitiv A presa, a apăsa din două părți sau din toate părțile pentru a apropia, a comprima etc. • Expresia: A strânge (pe cineva) cu ușa (sau în clește, în balamale, în pinteni) = a sili (pe cineva) să facă ceva; a obliga (pe cineva) să recunoască ceva. ♦ (Despre obiecte de îmbrăcăminte) A apăsa asupra (unei părți a) corpului, provocând o senzație de jenă sau de durere (deoarece este prea strâmt). • Expresia: A-l strânge (pe cineva) în spate (de frig sau de frică) = a provoca (cuiva) sau a simți o senzație neplăcută (de frig sau de frică). ♦ A fixa (mai bine) printr-o mișcare de învârtire o piesă filetată a unui mecanism; a înșuruba (mai tare). • Expresia: A strânge șurubul = a întrebuința mijloace (abuzive) de constrângere, a înăspri regimul (împotriva cuiva). ♦ A înghesui, a îngrămădi, a îndesa. ♦ figurat A sili, a constrânge. 4. tranzitiv A închide o parte a corpului prin apropierea părților componente. • Expresia: A-și strânge gura = a se reține; a tăcea din gură. A(-și) strânge buzele (pungă) sau (intranzitiv) a strânge din buze = a-și încleșta și a-și încreți buzele în semn de nemulțumire, de dispreț, de neîncredere etc. A-și strânge pumnii = a-și încleșta pumnii în semn de mânie (reținută). A-și strânge fruntea (sau sprâncenele) sau (intranzitiv) a strânge din sprâncene = a-și încreți fruntea (sau sprâncenele) din cauza îngândurării, nemulțumirii etc.; a se încrunta, a se posomorî. (intranzitiv) A strânge din ochi = a împreuna cu putere pleoapele în semn de ciudă, de necaz etc. sau din cauza unei senzații de jenă fizică. Cât ai strânge din ochi = într-o clipă, imediat. A strânge din umeri = a ridica, a da din umeri în semn de dispreț, de nepăsare, de nedumerire, de neputință. 5. tranzitiv A aduna laolaltă punând (simetric) una peste alta marginile, faldurile, părțile unui obiect de pânză, de hârtie etc.; a înfășura, a îndoi, a împături. ♦ reflexiv (Despre materiale textile) A-și reduce volumul sau lungimea; a se strâmta, a intra (la apă). 6. reflexiv și tranzitiv A (se) ghemui, a (se) zgârci, a (se) contracta. • Expresia: A i se strânge (sau a-i strânge cuiva) inima = a simți (sau a face pe cineva să simtă) o emoție puternică, o supărare, o întristare etc. (reflexiv) A se strânge în sine = a deveni puțin comunicativ, a se închide în sine. ♦ reflexiv (Despre lapte) A se închega, a se coagula. ♦ reflexiv (Despre lichide sau despre corpuri care conțin lichide) A îngheța, a se solidifica. II. 1. tranzitiv A aduna la un loc lucruri căzute, risipite; a face grămadă. ♦ specializare A culege produse vegetale, recolta. ♦ A face provizii. 2. tranzitiv A agonisi, a acumula, a economisi bunuri; a aduna. ♦ A colecta. ♦ A percepe, a încasa. 3. reflexiv A se aduna undeva, la un loc, împrejurul cuiva etc.; a se întruni; prin extensie a sosi, a veni. • Expresia: A se strânge (acasă) de pe drumuri = a nu mai fi hoinar, a sta acasă. (tranzitiv) A strânge pe cineva de pe drumuri = a determina pe cineva să nu mai hoinărească, să stea acasă. (tranzitiv) A nu-și (mai) strânge picioarele (de pe drumuri) = a hoinări întruna. ♦ specializare A se îmbulzi, a se îngrămădi. 4. tranzitiv A lua și a pune la loc, a pune bine; a așeza în ordine. • Expresia: L-a strâns Dumnezeu sau moartea (la sine) = a murit. (intranzitiv) A strânge prin casă (sau prin odaie etc.) = a deretica. [perfectul simplu strânsei, participiu strâns] – latina stringere. |