eSursa - Dictionar de sinonime



Conjugare a ștolui

Conjugarea verbului a ștolui: eu ștoluiesc, tu ștoluiești, el ea ștoluiește la toate timpurile şi modurile verbale

verbul „a ștolui”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a ștolui”!
CONSULTĂ DEX
Verbul a ștolui conjugat la prezent
  • eu ștoluiesc
  • tu ștoluiești
  • el ea ștoluiește
  • noi ștoluim
  • voi ștoluiți
  • ei ele ștoluiți
Verbul a ștolui conjugat la viitor
  • eu voi ștolui
  • tu vei ștolui
  • el ea va ștolui
  • noi vom ștolui
  • voi veți ștolui
  • ei ele vor ștolui
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a ștolui conjugare la condițional prezent
  • eu aș ștolui
  • tu ai ștolui
  • el ea ar ștolui
  • noi am ștolui
  • voi ați ștolui
  • ei ele ar ștolui
Verbul a ștolui conjugare la condițional perfect
  • eu aș fi ștoluit
  • tu ai fi ștoluit
  • el ea ar fi ștoluit
  • noi am fi ștoluit
  • voi ați fi ștoluit
  • ei ele ar fi ștoluit
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).


Conjug a ștolui la conjunctiv prezent
  • eu să fiu ștoluiesc
  • tu să fii ștoluiești
  • el ea să fie ștoluiască
  • noi să fim ștoluim
  • voi să fiți ștoluiți
  • ei ele să fie ștoluiască
Conjug a ștolui la imperfect
  • eu ștoluiam
  • tu ștoluiai
  • el ea ștoluia
  • noi ștoluiam
  • voi ștoluiați
  • ei ele ștoluiau
A ștolui conjugarea la timpul mai mult ca perfect
  • eu ștoluisem
  • tu ștoluiseși
  • el ea ștoluise
  • noi ștoluiserăm
  • voi ștoluiserăți
  • ei ele ștoluiseră
Verbul a ștolui conjugat la timpul conjunctiv perfect
  • eu să fi ștoluit
  • tu să fi ștoluit
  • el ea să fi ștoluit
  • noi să fi ștoluit
  • voi să fi ștoluit
  • ei ele să fi ștoluit
Conjugare a ștolui la perfectul simplu
  • eu ștoluii
  • tu ștoluiși
  • el ea ștolui
  • noi ștoluirăm
  • voi ștoluirăți
  • ei ele ștoluiră
Conjugarea verbului a ștolui la perfectul compus
  • eu am ștoluit
  • tu ai ștoluit
  • el ea a ștoluit
  • noi am ștoluit
  • voi ați ștoluit
  • ei ele ar ștoluit
Conjugă a ștolui la viitor anterior
  • eu voi fi ștoluit
  • tu vei fi ștoluit
  • el ea va fi ștoluit
  • noi vom fi ștoluit
  • voi veți fi ștoluit
  • ei ele vor fi ștoluit
Definiție din
Dicționar ortografic al limbii române
ștoluí verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele ștoluiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea ștoluiá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural ștoluiáscă

Alte verbe




Alte forme ale verbului

Gerunziu

ștoluind

Participiu

ștoluit

Infinitiv scurt

ștolui

Imfinitiv lung

ștoluind



dex-app