Conjugare a stiva

Conjugarea verbului a stiva: eu stivez, tu stivezi, el ea stivează la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a stiva”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a stiva”!

Verbul a stiva conjugat la prezent

eu stivez
tu stivezi
el ea stivează
noi stivăm
voi stivați
ei ele stivați

Verbul a stiva conjugat la viitor

eu voi stiva
tu vei stiva
el ea va stiva
noi vom stiva
voi veți stiva
ei ele vor stiva

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a stiva conjugare la condițional prezent

eu aș stiva
tu ai stiva
el ea ar stiva
noi am stiva
voi ați stiva
ei ele ar stiva

Verbul a stiva conjugare la condițional perfect

eu aș fi stivat
tu ai fi stivat
el ea ar fi stivat
noi am fi stivat
voi ați fi stivat
ei ele ar fi stivat

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a stiva la conjunctiv prezent

eu să fiu stivez
tu să fii stivezi
el ea să fie stiveze
noi să fim stivăm
voi să fiți stivați
ei ele să fie stiveze

Conjug a stiva la imperfect

eu stivam
tu stivai
el ea stiva
noi stivam
voi stivați
ei ele stivau

A stiva conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu stivasem
tu stivaseși
el ea stivase
noi stivaserăm
voi stivaserăți
ei ele stivaseră

Verbul a stiva conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi stivat
tu să fi stivat
el ea să fi stivat
noi să fi stivat
voi să fi stivat
ei ele să fi stivat

Conjugare a stiva la perfectul simplu

eu stivai
tu stivași
el ea stivă
noi stivarăm
voi stivarăți
ei ele stivară

Conjugarea verbului a stiva la perfectul compus

eu am stivat
tu ai stivat
el ea a stivat
noi am stivat
voi ați stivat
ei ele ar stivat

Conjugă a stiva la viitor anterior

eu voi fi stivat
tu vei fi stivat
el ea va fi stivat
noi vom fi stivat
voi veți fi stivat
ei ele vor fi stivat

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a stiva

STÍVĂ, stive, substantiv feminin Grămadă de lemne, de cărămizi sau de alte obiecte, clădite ordonat unele peste altele. Se îndeletniceau cu clădirea lăzilor în stive de douăzeci. DUMITRIU, N. 257. Mai aveau de tăiat stuf și de sporit stiva de lemne. SADOVEANU, P. M. 48. Luna se lăsase dincolo de stivele de scînduri din curtea fabricii de mobile. G. M. ZAMFIRESCU, M. despre II 349.
• (Poetic) Resfiră ariile-n sat mireasma-n stive a fîneții Și fața cerului albastră au potopit-o norii-n trîmbe. STANCU, C. 105.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

stivând

Participiu

stivat

Infinitiv scurt

stiva

Imfinitiv lung

stivând