Conjugare a stipula

Conjugarea verbului a stipula: eu stipulez, tu stipulezi, el ea stipulează la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a stipula”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a stipula”!

Verbul a stipula conjugat la prezent

eu stipulez
tu stipulezi
el ea stipulează
noi stipulăm
voi stipulați
ei ele stipulați

Verbul a stipula conjugat la viitor

eu voi stipula
tu vei stipula
el ea va stipula
noi vom stipula
voi veți stipula
ei ele vor stipula

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a stipula conjugare la condițional prezent

eu aș stipula
tu ai stipula
el ea ar stipula
noi am stipula
voi ați stipula
ei ele ar stipula

Verbul a stipula conjugare la condițional perfect

eu aș fi stipulat
tu ai fi stipulat
el ea ar fi stipulat
noi am fi stipulat
voi ați fi stipulat
ei ele ar fi stipulat

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a stipula la conjunctiv prezent

eu să fiu stipulez
tu să fii stipulezi
el ea să fie stipuleze
noi să fim stipulăm
voi să fiți stipulați
ei ele să fie stipuleze

Conjug a stipula la imperfect

eu stipulam
tu stipulai
el ea stipula
noi stipulam
voi stipulați
ei ele stipulau

A stipula conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu stipulasem
tu stipulaseși
el ea stipulase
noi stipulaserăm
voi stipulaserăți
ei ele stipulaseră

Verbul a stipula conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi stipulat
tu să fi stipulat
el ea să fi stipulat
noi să fi stipulat
voi să fi stipulat
ei ele să fi stipulat

Conjugare a stipula la perfectul simplu

eu stipulai
tu stipulași
el ea stipulă
noi stipularăm
voi stipularăți
ei ele stipulară

Conjugarea verbului a stipula la perfectul compus

eu am stipulat
tu ai stipulat
el ea a stipulat
noi am stipulat
voi ați stipulat
ei ele ar stipulat

Conjugă a stipula la viitor anterior

eu voi fi stipulat
tu vei fi stipulat
el ea va fi stipulat
noi vom fi stipulat
voi veți fi stipulat
ei ele vor fi stipulat

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a stipula

STIPULÁ, stipulez, verb

I. tranzitiv (juridic) A introduce, a prevedea, a specifica o clauză într-un act scris. [Convenția] stipulează principii de libertate și egalitate. BOLINTINEANU, O. 457. Unii ctitori stipulară chiar în actele de întemeiere ale mănăstirii lor că așezămîntul patronal, la care ei o închinase, va avea dreptul de a trămite din sînu-i egumeni ca s-o administreze. ODOBESCU, S. II 34.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

stipulând

Participiu

stipulat

Infinitiv scurt

stipula

Imfinitiv lung

stipulând