Conjugare a știobâlcăi

Conjugarea verbului a știobâlcăi: eu știobâlcăiesc, tu știobâlcăiești, el ea știobâlcăiește la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a știobâlcăi”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a știobâlcăi”!

Verbul a știobâlcăi conjugat la prezent

eu știobâlcăiesc
tu știobâlcăiești
el ea știobâlcăiește
noi știobâlcăim
voi știobâlcăiți
ei ele știobâlcăiți

Verbul a știobâlcăi conjugat la viitor

eu voi știobâlcăi
tu vei știobâlcăi
el ea va știobâlcăi
noi vom știobâlcăi
voi veți știobâlcăi
ei ele vor știobâlcăi

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a știobâlcăi conjugare la condițional prezent

eu aș știobâlcăi
tu ai știobâlcăi
el ea ar știobâlcăi
noi am știobâlcăi
voi ați știobâlcăi
ei ele ar știobâlcăi

Verbul a știobâlcăi conjugare la condițional perfect

eu aș fi știobâlcăit
tu ai fi știobâlcăit
el ea ar fi știobâlcăit
noi am fi știobâlcăit
voi ați fi știobâlcăit
ei ele ar fi știobâlcăit

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a știobâlcăi la conjunctiv prezent

eu să fiu știobâlcăiesc
tu să fii știobâlcăiești
el ea să fie știobâlcăiască
noi să fim știobâlcăim
voi să fiți știobâlcăiți
ei ele să fie știobâlcăiască

Conjug a știobâlcăi la imperfect

eu știobâlcăiam
tu știobâlcăiai
el ea știobâlcăia
noi știobâlcăiam
voi știobâlcăiați
ei ele știobâlcăiau

A știobâlcăi conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu știobâlcăisem
tu știobâlcăiseși
el ea știobâlcăise
noi știobâlcăiserăm
voi știobâlcăiserăți
ei ele știobâlcăiseră

Verbul a știobâlcăi conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi știobâlcăit
tu să fi știobâlcăit
el ea să fi știobâlcăit
noi să fi știobâlcăit
voi să fi știobâlcăit
ei ele să fi știobâlcăit

Conjugare a știobâlcăi la perfectul simplu

eu știobâlcăii
tu știobâlcăiși
el ea știobâlcăi
noi știobâlcăirăm
voi știobâlcăirăți
ei ele știobâlcăiră

Conjugarea verbului a știobâlcăi la perfectul compus

eu am știobâlcăit
tu ai știobâlcăit
el ea a știobâlcăit
noi am știobâlcăit
voi ați știobâlcăit
ei ele ar știobâlcăit

Conjugă a știobâlcăi la viitor anterior

eu voi fi știobâlcăit
tu vei fi știobâlcăit
el ea va fi știobâlcăit
noi vom fi știobâlcăit
voi veți fi știobâlcăit
ei ele vor fi știobâlcăit

Definiție din
Dicționar ortografic al limbii române

VEZI DEFINIŢII a știobâlcăi

știobâlcăí verb (silabe știo-), indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele știobâlcăiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea știobâlcăiá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural știobâlcăiáscă

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

știobâlcăind

Participiu

știobâlcăit

Infinitiv scurt

știobâlcăi

Imfinitiv lung

știobâlcăind