CONSULTĂ DEX |
Verbul a ști conjugat la prezent
Verbul a ști conjugat la viitor
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat.
In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a ști conjugare la condițional prezent
Verbul a ști conjugare la condițional perfect
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție.
Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita.
Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).
Conjug a ști la conjunctiv prezent
Conjug a ști la imperfect
A ști conjugarea la timpul mai mult ca perfect
Verbul a ști conjugat la timpul conjunctiv perfect
Conjugare a ști la perfectul simplu
Conjugarea verbului a ști la perfectul compus
Conjugă a ști la viitor anterior
|
Definiție din
ȘTI, știu, verb IV.DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) I. 1. tranzitiv și intranzitiv (Folosit și absolut) A avea cunoștință (de...), a fi informat (în legătură cu...), a cunoaște. • Locuţiune adverbiala Pe știute = în cunoștință de cauză. Pe neștiute = a) fără să-și dea seama; b) în ascuns, pe furiș, tiptil. • Expresia: (tranzitiv, absolut) Nu știu, n-am văzut = sunt cu totul străin de ceva, nu am idee de nimic. Știu eu (sau știi tu etc.) ce știu (sau știi etc.) sau lasćă știu eu, se spune pentru a arăta că cineva cunoaște bine o situație și că nu poate fi indus în eroare. Știi ce? sau știi ceva?, știi una? = fii atent la ce-ți spun, ascultă ceea ce am să-ți spun. (Numai) Dumnezeu știe sau știe Dumnezeu, se spune pentru a sprijini o afirmație sau o negație. Dumnezeu (mai) știe sau dracul (mai) știe, se spune pentru a exprima o nedumerire, neputința de a preciza sau de a explica ceva, o nesiguranță. (intranzitiv) A-i ști (cuiva) de urmă = a ști unde se află cineva. Pe cât (sau după cât) știu = după informațiile pe care le am. 2. tranzitiv A lua cunoștință de...; a afla, a auzi. 3. tranzitiv A cunoaște pe cineva (din toate punctele de vedere). ♦ reflexiv A se cunoaște pe sine, a avea cunoștință că este într-un anumit fel; a se vedea într-un anumit fel. ♦ reflexiv recipr. A se cunoaște unul pe altul; a avea legături de prietenie. 4. intranzitiv A ține seamă de ceva, a lua în considerație; a avea teamă sau respect de cineva. ♦ tranzitiv A recunoaște pe cineva sau ceva drept... ♦ A avea parte de ceva, a se bucura de ceva. 5. intranzitiv A se interesa de..., a se îngriji de... II. tranzitiv 1. A poseda cunoștințe sistematice într-un domeniu, a stăpâni o știință, o artă etc. • Expresia: A ști carte = a ști să scrie și să citească; prin extensie a avea cunoștințe temeinice într-un domeniu, a fi învățat. A ști pe de rost (sau pe dinafară, ca pe apă, ca apa, ca pe Tatăl nostru) = a putea reproduce întocmai, din memorie, fără greșeală. ♦ A vorbi și a înțelege o anumită limbă. ♦ A se pricepe să facă ceea ce trebuie, a avea îndemânarea, abilitatea necesară într-o anumită împrejurare. • Expresia: A nu (mai) ști ce să (se) mai facă = a nu mai găsi nicio soluție pentru a ieși dintr-o încurcătură. A nu mai ști ce să facă de... = a fi copleșit de... A nu ști de unde s-o apuce = a nu se pricepe de unde să înceapă un lucru. (absolut) Știu eu? exprimă îndoială, nesiguranță, șovăire. 2. A putea, a fi în stare să facă ceva; a fi apt pentru ceva. ♦ A fi hotărât să facă ceva. • Expresia: A nu ști ce verb reflexiv:ea = a nu putea lua o hotărâre, a fi nedecis; a șovăi. 3. A ține minte, a-și aminti. 4. A-și da seama, a înțelege, a pricepe. • Expresia: A nu (prea) ști multe = a riposta îndată (la provocarea cuiva). Mai știi sau mai știu (și) eu, mai știi păcatul, de unde știi!? = se prea poate, nu poți fi sigur că nu e așa. Nu știu cum = în mod inexplicabil. A fi nu știu cum = a fi ciudat, bizar. A-i fi (cuiva) nu știu cum să... = a-i fi (cuiva) greu sau penibil să... (Substantivat) Un nu știu cum sau un nu știu ce = ceva nelămurit; farmec deosebit, nedefinit. (intranzitiv) A nu ști de glumă = a fi supărăcios. 5. A prevedea. A presupune, a bănui. 6. A avea certitudinea, a fi sigur de ceva. • Expresia: Să știu (bine) că... sau de-aș ști că... = chiar dacă... ♦ reflexiv impersonal A fi lucru bine cunoscut. – latina scire. |