eSursa - Dictionar de sinonime



Conjugare a șterpeli

Conjugarea verbului a șterpeli: eu șterpelesc, tu șterpelești, el ea șterpelește la toate timpurile şi modurile verbale

verbul „a șterpeli”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a șterpeli”!
CONSULTĂ DEX
Verbul a șterpeli conjugat la prezent
  • eu șterpelesc
  • tu șterpelești
  • el ea șterpelește
  • noi șterpelim
  • voi șterpeliți
  • ei ele șterpeliți
Verbul a șterpeli conjugat la viitor
  • eu voi șterpeli
  • tu vei șterpeli
  • el ea va șterpeli
  • noi vom șterpeli
  • voi veți șterpeli
  • ei ele vor șterpeli
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a șterpeli conjugare la condițional prezent
  • eu aș șterpeli
  • tu ai șterpeli
  • el ea ar șterpeli
  • noi am șterpeli
  • voi ați șterpeli
  • ei ele ar șterpeli
Verbul a șterpeli conjugare la condițional perfect
  • eu aș fi șterpelit
  • tu ai fi șterpelit
  • el ea ar fi șterpelit
  • noi am fi șterpelit
  • voi ați fi șterpelit
  • ei ele ar fi șterpelit
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).


Conjug a șterpeli la conjunctiv prezent
  • eu să fiu șterpelesc
  • tu să fii șterpelești
  • el ea să fie șterpelească
  • noi să fim șterpelim
  • voi să fiți șterpeliți
  • ei ele să fie șterpelească
Conjug a șterpeli la imperfect
  • eu șterpeleam
  • tu șterpeleai
  • el ea șterpelea
  • noi șterpeleam
  • voi șterpeleați
  • ei ele șterpeleau
A șterpeli conjugarea la timpul mai mult ca perfect
  • eu șterpelisem
  • tu șterpeliseși
  • el ea șterpelise
  • noi șterpeliserăm
  • voi șterpeliserăți
  • ei ele șterpeliseră
Verbul a șterpeli conjugat la timpul conjunctiv perfect
  • eu să fi șterpelit
  • tu să fi șterpelit
  • el ea să fi șterpelit
  • noi să fi șterpelit
  • voi să fi șterpelit
  • ei ele să fi șterpelit
Conjugare a șterpeli la perfectul simplu
  • eu șterpelii
  • tu șterpeliși
  • el ea șterpeli
  • noi șterpelirăm
  • voi șterpelirăți
  • ei ele șterpeliră
Conjugarea verbului a șterpeli la perfectul compus
  • eu am șterpelit
  • tu ai șterpelit
  • el ea a șterpelit
  • noi am șterpelit
  • voi ați șterpelit
  • ei ele ar șterpelit
Conjugă a șterpeli la viitor anterior
  • eu voi fi șterpelit
  • tu vei fi șterpelit
  • el ea va fi șterpelit
  • noi vom fi șterpelit
  • voi veți fi șterpelit
  • ei ele vor fi șterpelit
Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
ȘTERPELÍ, șterpelesc, verb IV. tranzitiv

1. (Familiar) A sustrage ceva (cu abilitate); a fura. Serafim îi șterpelește pe la spate cutia de chibrituri și ii pune alta în locuțiune STĂNOIU, C.

I. 126. Fiecare se gîndea numai să șterpelească cîte ceva. REBREANU, R. II 116. Intră peste drum, Șterpelește icrele de cosac. DELAVRANCEA, H. T.

11.
       • absolut Copiii... șterpeleau de prin coșurile oltenilor și furau de prin curți. PAS, Z. I 81.

2. (În expresie) A o șterpeli = a fugi (pe furiș, fără ca nimeni să prindă de veste); a o șterge, a o tuli. Văzînd eu că mi-am aprins paie-n cap cu asta, am șterpelit-o de-acasă numai cu beșica cea de porc. CREANGĂ, A. 41. Cînd veni copoiul d-afară și văzu isprava iepurelui, zor să puie mîna pe el; dar ia-l de unde nu e; o șterpelise. ȘEZ. XIII 169.

3. (Rar) A atinge (ceva) ușor și în treacăt. Paharul șterpeli nasul d-lui șef, învinețindu-l. despre ZAMFIRESCU, la CADE.
♦ tranzitiv factitiv A face să se atingă puțin de ceva. Unchiașul... Puse șaua pe Murga... Apoi a tăiat lungul cîmpiilor ș-a spălat copitele gonaciului, și i-a șterpelit coada în multe pîrîuri. DELAVRANCEA, S. 242.

Alte verbe




Alte forme ale verbului

Gerunziu

șterpelind

Participiu

șterpelit

Infinitiv scurt

șterpeli

Imfinitiv lung

șterpelind



dex-app