Conjugare a stăvi

Conjugarea verbului a stăvi: eu stăvesc, tu stăvești, el ea stăvește la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a stăvi”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a stăvi”!

Verbul a stăvi conjugat la prezent

eu stăvesc
tu stăvești
el ea stăvește
noi stăvim
voi stăviți
ei ele stăviți

Verbul a stăvi conjugat la viitor

eu voi stăvi
tu vei stăvi
el ea va stăvi
noi vom stăvi
voi veți stăvi
ei ele vor stăvi

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a stăvi conjugare la condițional prezent

eu aș stăvi
tu ai stăvi
el ea ar stăvi
noi am stăvi
voi ați stăvi
ei ele ar stăvi

Verbul a stăvi conjugare la condițional perfect

eu aș fi stăvit
tu ai fi stăvit
el ea ar fi stăvit
noi am fi stăvit
voi ați fi stăvit
ei ele ar fi stăvit

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a stăvi la conjunctiv prezent

eu să fiu stăvesc
tu să fii stăvești
el ea să fie stăvească
noi să fim stăvim
voi să fiți stăviți
ei ele să fie stăvească

Conjug a stăvi la imperfect

eu stăveam
tu stăveai
el ea stăvea
noi stăveam
voi stăveați
ei ele stăveau

A stăvi conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu stăvisem
tu stăviseși
el ea stăvise
noi stăviserăm
voi stăviserăți
ei ele stăviseră

Verbul a stăvi conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi stăvit
tu să fi stăvit
el ea să fi stăvit
noi să fi stăvit
voi să fi stăvit
ei ele să fi stăvit

Conjugare a stăvi la perfectul simplu

eu stăvii
tu stăviși
el ea stăvi
noi stăvirăm
voi stăvirăți
ei ele stăviră

Conjugarea verbului a stăvi la perfectul compus

eu am stăvit
tu ai stăvit
el ea a stăvit
noi am stăvit
voi ați stăvit
ei ele ar stăvit

Conjugă a stăvi la viitor anterior

eu voi fi stăvit
tu vei fi stăvit
el ea va fi stăvit
noi vom fi stăvit
voi veți fi stăvit
ei ele vor fi stăvit

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a stăvi

STĂVÍ, stăvesc, verb IV. reflexiv (Învechit și popular, mai ales în construcții negative)

1. A se statornici, a se așeza, a se stabili. Era așa de stricătoare bala de fiară, încît turmele de oi nu se mai stăveau prin preajmă de răul lui. ISPIRESCU, U. 30. Cotoșmanul era un pisic cuminte. Șoarecii nu se mai stăveau prin casa aceea. id. L. 285.
♦ A avea ființă, a exista; (despre persoane) a fi în viață, a trăi. Se spune că odată... caprele zburau prin pomi și mîncau toți pomii. Nu se mai stăveau frunzișoare și verdeață prin pomi.

I. Hristos III 275.
• intranzitiv Pe cine lovea, Nu mai stăvea. PĂSCULESCU, L. P. 215.

2. A se alege cu ceva, a putea avea ceva. Pe Cuejdi precum pe Bistricioară, Nici într-o primăvară Nu se stăvesc cu moară. DONICI, forme 48.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

stăvind

Participiu

stăvit

Infinitiv scurt

stăvi

Imfinitiv lung

stăvind