eSursa - Dictionar de sinonime



Conjugare a ștănțui

Conjugarea verbului a ștănțui: eu ștănțuiesc, tu ștănțuiești, el ea ștănțuiește la toate timpurile şi modurile verbale

verbul „a ștănțui”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a ștănțui”!
CONSULTĂ DEX
Verbul a ștănțui conjugat la prezent
  • eu ștănțuiesc
  • tu ștănțuiești
  • el ea ștănțuiește
  • noi ștănțuim
  • voi ștănțuiți
  • ei ele ștănțuiți
Verbul a ștănțui conjugat la viitor
  • eu voi ștănțui
  • tu vei ștănțui
  • el ea va ștănțui
  • noi vom ștănțui
  • voi veți ștănțui
  • ei ele vor ștănțui
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a ștănțui conjugare la condițional prezent
  • eu aș ștănțui
  • tu ai ștănțui
  • el ea ar ștănțui
  • noi am ștănțui
  • voi ați ștănțui
  • ei ele ar ștănțui
Verbul a ștănțui conjugare la condițional perfect
  • eu aș fi ștănțuit
  • tu ai fi ștănțuit
  • el ea ar fi ștănțuit
  • noi am fi ștănțuit
  • voi ați fi ștănțuit
  • ei ele ar fi ștănțuit
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).


Conjug a ștănțui la conjunctiv prezent
  • eu să fiu ștănțuiesc
  • tu să fii ștănțuiești
  • el ea să fie ștănțuiască
  • noi să fim ștănțuim
  • voi să fiți ștănțuiți
  • ei ele să fie ștănțuiască
Conjug a ștănțui la imperfect
  • eu ștănțuiam
  • tu ștănțuiai
  • el ea ștănțuia
  • noi ștănțuiam
  • voi ștănțuiați
  • ei ele ștănțuiau
A ștănțui conjugarea la timpul mai mult ca perfect
  • eu ștănțuisem
  • tu ștănțuiseși
  • el ea ștănțuise
  • noi ștănțuiserăm
  • voi ștănțuiserăți
  • ei ele ștănțuiseră
Verbul a ștănțui conjugat la timpul conjunctiv perfect
  • eu să fi ștănțuit
  • tu să fi ștănțuit
  • el ea să fi ștănțuit
  • noi să fi ștănțuit
  • voi să fi ștănțuit
  • ei ele să fi ștănțuit
Conjugare a ștănțui la perfectul simplu
  • eu ștănțuii
  • tu ștănțuiși
  • el ea ștănțui
  • noi ștănțuirăm
  • voi ștănțuirăți
  • ei ele ștănțuiră
Conjugarea verbului a ștănțui la perfectul compus
  • eu am ștănțuit
  • tu ai ștănțuit
  • el ea a ștănțuit
  • noi am ștănțuit
  • voi ați ștănțuit
  • ei ele ar ștănțuit
Conjugă a ștănțui la viitor anterior
  • eu voi fi ștănțuit
  • tu vei fi ștănțuit
  • el ea va fi ștănțuit
  • noi vom fi ștănțuit
  • voi veți fi ștănțuit
  • ei ele vor fi ștănțuit
Definiție din
Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat
ștănțuí (a ) (rar) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele ștănțuiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea ștănțuiá; conjunctiv prezent 3 să ștănțuiáscă

Alte verbe




Alte forme ale verbului

Gerunziu

ștănțuind

Participiu

ștănțuit

Infinitiv scurt

ștănțui

Imfinitiv lung

ștănțuind



dex-app