eSursa - Dictionar de sinonime



Conjugare a spumega

Conjugarea verbului a spumega: eu spumeg, tu spumegi, el ea spumegă la toate timpurile şi modurile verbale

verbul „a spumega”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a spumega”!
CONSULTĂ DEX
Verbul a spumega conjugat la prezent
  • eu spumeg
  • tu spumegi
  • el ea spumegă
  • noi spumegăm
  • voi spumegați
  • ei ele spumegați
Verbul a spumega conjugat la viitor
  • eu voi spumega
  • tu vei spumega
  • el ea va spumega
  • noi vom spumega
  • voi veți spumega
  • ei ele vor spumega
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a spumega conjugare la condițional prezent
  • eu aș spumega
  • tu ai spumega
  • el ea ar spumega
  • noi am spumega
  • voi ați spumega
  • ei ele ar spumega
Verbul a spumega conjugare la condițional perfect
  • eu aș fi spumegat
  • tu ai fi spumegat
  • el ea ar fi spumegat
  • noi am fi spumegat
  • voi ați fi spumegat
  • ei ele ar fi spumegat
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).


Conjug a spumega la conjunctiv prezent
  • eu să fiu spumeg
  • tu să fii spumegi
  • el ea să fie spumege
  • noi să fim spumegăm
  • voi să fiți spumegați
  • ei ele să fie spumege
Conjug a spumega la imperfect
  • eu spumegam
  • tu spumegai
  • el ea spumega
  • noi spumegam
  • voi spumegați
  • ei ele spumegau
A spumega conjugarea la timpul mai mult ca perfect
  • eu spumegasem
  • tu spumegaseși
  • el ea spumegase
  • noi spumegaserăm
  • voi spumegaserăți
  • ei ele spumegaseră
Verbul a spumega conjugat la timpul conjunctiv perfect
  • eu să fi spumegat
  • tu să fi spumegat
  • el ea să fi spumegat
  • noi să fi spumegat
  • voi să fi spumegat
  • ei ele să fi spumegat
Conjugare a spumega la perfectul simplu
  • eu spumegai
  • tu spumegași
  • el ea spumegă
  • noi spumegarăm
  • voi spumegarăți
  • ei ele spumegară
Conjugarea verbului a spumega la perfectul compus
  • eu am spumegat
  • tu ai spumegat
  • el ea a spumegat
  • noi am spumegat
  • voi ați spumegat
  • ei ele ar spumegat
Conjugă a spumega la viitor anterior
  • eu voi fi spumegat
  • tu vei fi spumegat
  • el ea va fi spumegat
  • noi vom fi spumegat
  • voi veți fi spumegat
  • ei ele vor fi spumegat
Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
SPUMEGÁ, spúmeg, verb

I. intranzitiv

1. (Despre ape) A face spume, a fi plin de spume; a spuma. Spumegînd se bate Dunărea de maluri, Caicul pornește, clătinat pe valuri. IOSIF, vezi 78. Eu nu ți-aș dori verb reflexiv:eodată să ajungi să ne cunoști, Nici ca Dunărea să-nece spumegînd a tale oști. EMINESCU, O. I 147. Naltă e stînca, marea-i adîncă! Spumegă valul jos clocotind! ALECSANDRI, O. 122.
       • tranzitiv factitiv Vîslași cari cu lopețile spumegă fața apei. ODOBESCU, S. III 110.

2. (Mai ales despre cai) A face clăbuci la gură, a se acoperi de spumă pe corp (în urma unui efort). Nebun se duce calul de spaimă spumegînd... Și lupii după dînsul aleargă tot urlînd. ALECSANDRI, P. III 243. Trăsura... mergea atît de răpide, încît roatele sfîrîiau, iar caii spumegau de sudoare. NEGRUZZI, S. I 294. Armăsarii spumega, Frîiele și le mușca. ANT. literar popular I 509.
       • Expresia: (Despre oameni) A spumega de furie (sau de mînie) = a fi mînios (sau furios) din cale-afară. Sultanul turcilor turba și spumega de mînie. ISPIRESCU, M. vezi 32. Zmeul, spumegînd de mînie, îi amenință cu un toiag... și îi împietri pe dată. POPESCU, B. II 92.

3. figurat A fi exuberant, a clocoti de viață.
       • tranzitiv (Neobișnuit) Viața care se zbătuse în Rîureni atîtea zile se readunase îndîrjită și spumega cîntece, chef și chiote. GALACTION, O. I 262.

Alte verbe




Alte forme ale verbului

Gerunziu

spumegând

Participiu

spumegat

Infinitiv scurt

spumega

Imfinitiv lung

spumegând



dex-app