eSursa - Dictionar de sinonime



Conjugare a spuma

Conjugarea verbului a spuma: eu spumez, tu spumezi, el ea spumează la toate timpurile şi modurile verbale

verbul „a spuma”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a spuma”!
CONSULTĂ DEX
Verbul a spuma conjugat la prezent
  • eu spumez
  • tu spumezi
  • el ea spumează
  • noi spumăm
  • voi spumați
  • ei ele spumați
Verbul a spuma conjugat la viitor
  • eu voi spuma
  • tu vei spuma
  • el ea va spuma
  • noi vom spuma
  • voi veți spuma
  • ei ele vor spuma
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a spuma conjugare la condițional prezent
  • eu aș spuma
  • tu ai spuma
  • el ea ar spuma
  • noi am spuma
  • voi ați spuma
  • ei ele ar spuma
Verbul a spuma conjugare la condițional perfect
  • eu aș fi spumat
  • tu ai fi spumat
  • el ea ar fi spumat
  • noi am fi spumat
  • voi ați fi spumat
  • ei ele ar fi spumat
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).


Conjug a spuma la conjunctiv prezent
  • eu să fiu spumez
  • tu să fii spumezi
  • el ea să fie spumeze
  • noi să fim spumăm
  • voi să fiți spumați
  • ei ele să fie spumeze
Conjug a spuma la imperfect
  • eu spumam
  • tu spumai
  • el ea spuma
  • noi spumam
  • voi spumați
  • ei ele spumau
A spuma conjugarea la timpul mai mult ca perfect
  • eu spumasem
  • tu spumaseși
  • el ea spumase
  • noi spumaserăm
  • voi spumaserăți
  • ei ele spumaseră
Verbul a spuma conjugat la timpul conjunctiv perfect
  • eu să fi spumat
  • tu să fi spumat
  • el ea să fi spumat
  • noi să fi spumat
  • voi să fi spumat
  • ei ele să fi spumat
Conjugare a spuma la perfectul simplu
  • eu spumai
  • tu spumași
  • el ea spumă
  • noi spumarăm
  • voi spumarăți
  • ei ele spumară
Conjugarea verbului a spuma la perfectul compus
  • eu am spumat
  • tu ai spumat
  • el ea a spumat
  • noi am spumat
  • voi ați spumat
  • ei ele ar spumat
Conjugă a spuma la viitor anterior
  • eu voi fi spumat
  • tu vei fi spumat
  • el ea va fi spumat
  • noi vom fi spumat
  • voi veți fi spumat
  • ei ele vor fi spumat
Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
SPÚMĂ, spume, substantiv feminin (La singular și la plural cu aceeași valoare)

1. Strat albicios care conține bule de aer și care se formează la suprafața unui lichid agitat; sistem format dintr-un lichid în care sînt răspîndite bule de gaz separate între ele prin straturi foarte subțiri din lichidul respectiv. Spuma albă încalecă molcom răsturnarea valurilor. RALEA, O. 35. [Oltul] se năpustea după rădvan și se frîngea de mal, plin de turbare și de spumă. GALACTION, O. I 74. Sub o rîpă stearpă, pe un rîu în spume, Unde un sihastru a fugit de lume. BOLINTINEANU, O. 58. Iată plutind pe-a mării spume O sprintenă corvetă. ALECSANDRI, P. A. 110.
       • figurat Spicurile ierbii și spuma miilor de flori de cîmp... fierbea domol la adierea vîntului. GALACTION, O. I 39. Lunca... era albă și trandafirie de spuma florilor de cireși și de caiși.

I. BOTEZ, ȘC. 76. Iar luna zîmbitoare, și tainică, și lină, Vărsînd pe-a sale unde dulci spume de lumină, Cu fața sa balaie în el se oglindea. ALECSANDRI, P. I 236.
       • (În metafore și comparații) Împărăteasa făcu un fecior alb ca spuma laptelui, cu părul bălai ca razele lunii. EMINESCU, N.

4. Mîndru ciobănel, Tras printr-un inel. Fețișoara lui, Spuma laptelui. ALECSANDRI, P. P.

3. (Sugerînd delicatețea, frăgezimea) Hainele, ca spuma, Le-am țesut cu mîna mea. COȘBUC, P. I 238.
♦ figurat Ceea ce este (sau se crede că este) mai bun, mai ales.

2. Strat care se ridică deasupra unor alimente în timpul fierberii (și care de obicei se îndepărtează). Spuma de pe supă. Spuma de la dulceață.

3. Clăbuc de săpun.
       • Praf de spumă vezi praf.
♦ Clăbuc de sudoare. La castel în poartă calul Stă a doua zi în spume. EMINESCU, O. I 68. Ceata mea-i frumoasă, ageră, ușoară Și pe cai în spume ce ca vîntul zboară. BOLINTINEANU, O.

10.
♦ Clăbuc de salivă. O, calul meu! Tu, fala mea, De-acum eu nu te voi vedea... Cum mesteci spuma albă-n frîu, Cum joci al coamei galben rîu. COȘBUC, P. I 112.
       • Expresia: (Despre persoane) A face spumă (sau spume) la gură = a avea salivație abundentă (de prea multă vorbă, de furie etc.). Turbează bancherii Și regii de trusturi fac spume la gură. DEȘLIU, G. 55. Amețit de-atîta tocmeală... De făcuse... spume chiar la gură. CONTEMPORANUL, III 206. Nenorocitul domn... spume făcea la gură. NEGRUZZI, S. I 165.

4. (Numai în expresie) Spumă-de-mare = mineral din grupul silicaților de magneziu, albicios, ușor și poros, din care se fac pipe și alte obiecte. De cîteva zile încerca să se obicinuiască să tragă dintr-o lulea cît un degetar, de spumă-de-mare. CAMIL PETRESCU, O. II 347. (Eliptic) Erich își aprinse pipa sa de spumă. SLAVICI, la TDRG.

Alte verbe




Alte forme ale verbului

Gerunziu

spumând

Participiu

spumat

Infinitiv scurt

spuma

Imfinitiv lung

spumând



dex-app