Conjugare a sporovăi

Conjugarea verbului a sporovăi: eu sporovăiesc, tu sporovăiești, el ea sporovăiește la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a sporovăi”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a sporovăi”!

Verbul a sporovăi conjugat la prezent

eu sporovăiesc
tu sporovăiești
el ea sporovăiește
noi sporovăim
voi sporovăiți
ei ele sporovăiți

Verbul a sporovăi conjugat la viitor

eu voi sporovăi
tu vei sporovăi
el ea va sporovăi
noi vom sporovăi
voi veți sporovăi
ei ele vor sporovăi

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a sporovăi conjugare la condițional prezent

eu aș sporovăi
tu ai sporovăi
el ea ar sporovăi
noi am sporovăi
voi ați sporovăi
ei ele ar sporovăi

Verbul a sporovăi conjugare la condițional perfect

eu aș fi sporovăit
tu ai fi sporovăit
el ea ar fi sporovăit
noi am fi sporovăit
voi ați fi sporovăit
ei ele ar fi sporovăit

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a sporovăi la conjunctiv prezent

eu să fiu sporovăiesc
tu să fii sporovăiești
el ea să fie sporovăiască
noi să fim sporovăim
voi să fiți sporovăiți
ei ele să fie sporovăiască

Conjug a sporovăi la imperfect

eu sporovăiam
tu sporovăiai
el ea sporovăia
noi sporovăiam
voi sporovăiați
ei ele sporovăiau

A sporovăi conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu sporovăisem
tu sporovăiseși
el ea sporovăise
noi sporovăiserăm
voi sporovăiserăți
ei ele sporovăiseră

Verbul a sporovăi conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi sporovăit
tu să fi sporovăit
el ea să fi sporovăit
noi să fi sporovăit
voi să fi sporovăit
ei ele să fi sporovăit

Conjugare a sporovăi la perfectul simplu

eu sporovăii
tu sporovăiși
el ea sporovăi
noi sporovăirăm
voi sporovăirăți
ei ele sporovăiră

Conjugarea verbului a sporovăi la perfectul compus

eu am sporovăit
tu ai sporovăit
el ea a sporovăit
noi am sporovăit
voi ați sporovăit
ei ele ar sporovăit

Conjugă a sporovăi la viitor anterior

eu voi fi sporovăit
tu vei fi sporovăit
el ea va fi sporovăit
noi vom fi sporovăit
voi veți fi sporovăit
ei ele vor fi sporovăit

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a sporovăi

SPOROVĂÍ, sporovăiesc, verb IV. intranzitiv A vorbi mult (și fără rost), a spune verzi și uscate; a flecări, a trăncăni. Dascălul Iov îi întovărășise pe coloniști pînă la Păuna Mică. Îi plăcea să-i asculte sporovăind. SADOVEANU, P. M.

14. De partea cealaltă a zăplazului acoperit de trandafiri acățători, un grup de femei... sporovăiau, așteptînd rezultatul. BART, E. 254. Toți elevii... stăteau strînși în curtea școlii și sporovăiau zgomotoși între dînșii. VLAHUȚĂ, O. A. I 106.
• tranzitiv (Rar) Ne puneau să sporovăim poezii lungi pe dinafară.

I. BOTEZ, ȘC. 83.

– Variante: sporovoí (CARAGIALE, O. III 42), (rar) sporoví (CARAGIALE, substantiv neutru 46) verb IV.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

sporovăind

Participiu

sporovăit

Infinitiv scurt

sporovăi

Imfinitiv lung

sporovăind