CONSULTĂ DEX |
Verbul a spiona conjugat la prezent
Verbul a spiona conjugat la viitor
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat.
In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a spiona conjugare la condițional prezent
Verbul a spiona conjugare la condițional perfect
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție.
Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita.
Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).
Conjug a spiona la conjunctiv prezent
Conjug a spiona la imperfect
A spiona conjugarea la timpul mai mult ca perfect
Verbul a spiona conjugat la timpul conjunctiv perfect
Conjugare a spiona la perfectul simplu
Conjugarea verbului a spiona la perfectul compus
Conjugă a spiona la viitor anterior
|
Definiție din
SPIONÁ, spionez, verbDicționarul limbii romîne literare contemporane I. 1. intranzitiv A căuta să afle secrete de natură militară, politică, economică etc. ale unui stat, pentru a le transmite altui stat. 2. tranzitiv A pîndi, a iscodi și a căuta să afle ce spune, ce face sau ce intenționează să facă cineva (pentru a da informații cuiva); prin extensie a privi pe furiș. Erau frumoase și spionau cu priviri agere pe cei trei oșteni. SADOVEANU, O. VII 60. Așa vorbii, cu ochii spionîndu-l; Iar la sfîrșit cedarăm fiecare. TOPÎRCEANU, B. 97. Uneori li se părea că e cineva care-i ascultă, îi spionează, ș-atunci își scoborau glasul. VLAHUȚĂ, O. A. 244. • reflexiv reciproc. Nu se puteau suferi și se spionau. PAS, Z. I 156. – Variantă: șpioná (RETEGANUL, P. I 29) verb I. |