Conjugare a spinteca

Conjugarea verbului a spinteca: eu spintec, tu spinteci, el ea spintecă la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a spinteca”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a spinteca”!

Verbul a spinteca conjugat la prezent

eu spintec
tu spinteci
el ea spintecă
noi spintecăm
voi spintecați
ei ele spintecați

Verbul a spinteca conjugat la viitor

eu voi spinteca
tu vei spinteca
el ea va spinteca
noi vom spinteca
voi veți spinteca
ei ele vor spinteca

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a spinteca conjugare la condițional prezent

eu aș spinteca
tu ai spinteca
el ea ar spinteca
noi am spinteca
voi ați spinteca
ei ele ar spinteca

Verbul a spinteca conjugare la condițional perfect

eu aș fi spintecat
tu ai fi spintecat
el ea ar fi spintecat
noi am fi spintecat
voi ați fi spintecat
ei ele ar fi spintecat

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a spinteca la conjunctiv prezent

eu să fiu spintec
tu să fii spinteci
el ea să fie spintece
noi să fim spintecăm
voi să fiți spintecați
ei ele să fie spintece

Conjug a spinteca la imperfect

eu spintecam
tu spintecai
el ea spinteca
noi spintecam
voi spintecați
ei ele spintecau

A spinteca conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu spintecasem
tu spintecaseși
el ea spintecase
noi spintecaserăm
voi spintecaserăți
ei ele spintecaseră

Verbul a spinteca conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi spintecat
tu să fi spintecat
el ea să fi spintecat
noi să fi spintecat
voi să fi spintecat
ei ele să fi spintecat

Conjugare a spinteca la perfectul simplu

eu spintecai
tu spintecași
el ea spintecă
noi spintecarăm
voi spintecarăți
ei ele spintecară

Conjugarea verbului a spinteca la perfectul compus

eu am spintecat
tu ai spintecat
el ea a spintecat
noi am spintecat
voi ați spintecat
ei ele ar spintecat

Conjugă a spinteca la viitor anterior

eu voi fi spintecat
tu vei fi spintecat
el ea va fi spintecat
noi vom fi spintecat
voi veți fi spintecat
ei ele vor fi spintecat

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a spinteca

SPINTECÁ, spíntec, verb

I. tranzitiv

1. A face în trupul unei ființe o tăietură lungă și adîncă, cu un instrument ascuțit; prin extensie a ucide, a înjunghia; a despica (în special lemne, trunchiuri). Și n-are să-ți fie milă?

– Nu. Nu. verb reflexiv:eau să-l spintec cu baioneta. CAMILAR, N. I 96.
• figurat Larga tălăzuire a munților încetează. Nici piscurile nu mai spintecă înălțimile cerului, nici zările nu se mai desfac vaste, de jur împrejurul lumii. BOGZA, C. O. 87. Ghiuleaua a trecut pe deasupra, spintecînd aerul. C. PETRESCU, Î. II

14. Fulgere dese, orbitoare, spintecă ceru! din ce în ce mai posomorît și tunete prelungi se aud bubuind în depărtare. VLAHUȚĂ, O. A. 412. Pe drum horea și doinea, iar buzduganul și-l arunca să spintece nourii, de cădea departe tot cale de-o zi. EMINESCU, N.

5.
• reflexiv (Rar, despre obiecte) Înfipse cuțitul într-un măr atît de puternic, încît mărul se spintecă în două; jumătățile se legănară o clipă. C. PETRESCU, Î. II 92. (figurat) Pietrișul fierbinte îmi frigea tălpile. Cînd intrai în rîu, apa începu să sune spintecîndu-se în gleznele mele. SADOVEANU, O. V 62.

2. A sfîșia (haine, stofe); a rupe. Spintecă moașa cîteva haine mai moi și mai slabe... face dintr-însele fășii. MARIAN, NA. 283.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

spintecând

Participiu

spintecat

Infinitiv scurt

spinteca

Imfinitiv lung

spintecând