 |
|
| CONSULTĂ DEX |
|
Verbul a sosi conjugat la prezent
Verbul a sosi conjugat la viitor
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat.
In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a sosi conjugare la condițional prezent
Verbul a sosi conjugare la condițional perfect
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție.
Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita.
Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).
Conjug a sosi la conjunctiv prezent
Conjug a sosi la imperfect
A sosi conjugarea la timpul mai mult ca perfect
Verbul a sosi conjugat la timpul conjunctiv perfect
Conjugare a sosi la perfectul simplu
Conjugarea verbului a sosi la perfectul compus
Conjugă a sosi la viitor anterior
|
|
Definiție din
SOSÍ, sosesc, verb IV.Dicționarul limbii romîne literare contemporane 1. intranzitiv A ajunge undeva (după un drum lung). Drumețul a sosit în dreptul fintînii. CARAGIALE, O. III 52. Durduind soseau călării, ca un zid înalt de suliți. EMINESCU, O. I 148. Iată, după lungă cale Cu plăcere-aici sosesc. ALECSANDRI, T. I 349. • (În construcții cu dativul pronume persoană) Nu mai putea de bucurie că îi sosise așa voinic chipeș. ISPIRESCU, L. 22. • (Despre obiecte văzute în mișcare) Apele lui sosesc limpezi, rostogolindu-se mereu mai departe. BOGZA, C. O. 14. Numai de ar sosi mai repede vagonul cu mobile. C. PETRESCU, C. vezi 11. În verb reflexiv:emea aceasta, sosise la curtea împărătească scrisori secrete ale lui Basta împotriva lui Mihai-vodă. BĂLCESCU, O. II 271. • reflexiv (Popular, rar) Că nouă ni s-a sosit o pustie de hîrtie. HODOȘ, P. P. 203. 2. intranzitiv (Despre termene, intervale de timp) A începe să se desfășoare. Toamna a sosit, soarele apune trist. DELAVRANCEA, A. 15. Sosise noaptea. Din apus Se răsfira fierbînd un nor, De-un rece vînt adus. COȘBUC, P. I 233. Așadar, cînd sosește primăvara, amice vînătorule, îndură-te și tu și lasă gingașei Vineri și dulcelor ei dezmierdări, întreagă domnirea lumii. ODOBESCU, S. III 41. Mie timpul mi-a sosit, Timpul de căsătorit. ALECSANDRI, la TDRG. • Expresia: A-i sosi (cuiva) veleatul (sau ceasul) = a-i veni cuiva timpul să moară, a fi pe punctul de a muri. Pasămite, i se împlinise și lui, îi sosise veleatul. ISPIRESCU, U. 119. 3. tranzitiv (Învechit și popular) A ajunge (pe cineva) din urmă, a prinde. Ion se crezu ajuns iar în preajma lumii și zori să sosească pe țigănuș, care se făcea că merge înainte, dar alene. VISSARION, B. 113. Pe cînd se lupta să deschiză ușa cu mîna stîngă... Irina a mamei Argiriței îl sosi de pe urmă, cu un maldăr de găteje și de viță uscată. DELAVRANCEA, S. 188. Dar ceata de hiare o văd... mă sosește. Fierbintea-i suflare acum o simții. ALEXANDRESCU, M. 42. ♦ A prinde fără veste, pe neașteptate; a surprinde. Mă sosi și noaptea- GORJAN, H. I 150. Fugi deochi dintre ochi, că te-ajunge, te sosește și amar te pedepsește. ȘEZ. III 195. 4. intranzitiv (Neobișnuit) A ajunge în situația să...; (impersonal) a se întîmpla să... Lăcomind la al altuia, sosește de pierde și al său. ODOBESCU, S. III 151. |
