Conjugare a sluți

Conjugarea verbului a sluți: eu sluțesc, tu sluțești, el ea sluțește la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a sluți”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a sluți”!

Verbul a sluți conjugat la prezent

eu sluțesc
tu sluțești
el ea sluțește
noi sluțim
voi sluțiți
ei ele sluțiți

Verbul a sluți conjugat la viitor

eu voi sluți
tu vei sluți
el ea va sluți
noi vom sluți
voi veți sluți
ei ele vor sluți

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a sluți conjugare la condițional prezent

eu aș sluți
tu ai sluți
el ea ar sluți
noi am sluți
voi ați sluți
ei ele ar sluți

Verbul a sluți conjugare la condițional perfect

eu aș fi sluțit
tu ai fi sluțit
el ea ar fi sluțit
noi am fi sluțit
voi ați fi sluțit
ei ele ar fi sluțit

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a sluți la conjunctiv prezent

eu să fiu sluțesc
tu să fii sluțești
el ea să fie sluțească
noi să fim sluțim
voi să fiți sluțiți
ei ele să fie sluțească

Conjug a sluți la imperfect

eu sluțeam
tu sluțeai
el ea sluțea
noi sluțeam
voi sluțeați
ei ele sluțeau

A sluți conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu sluțisem
tu sluțiseși
el ea sluțise
noi sluțiserăm
voi sluțiserăți
ei ele sluțiseră

Verbul a sluți conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi sluțit
tu să fi sluțit
el ea să fi sluțit
noi să fi sluțit
voi să fi sluțit
ei ele să fi sluțit

Conjugare a sluți la perfectul simplu

eu sluții
tu sluțiși
el ea sluți
noi sluțirăm
voi sluțirăți
ei ele sluțiră

Conjugarea verbului a sluți la perfectul compus

eu am sluțit
tu ai sluțit
el ea a sluțit
noi am sluțit
voi ați sluțit
ei ele ar sluțit

Conjugă a sluți la viitor anterior

eu voi fi sluțit
tu vei fi sluțit
el ea va fi sluțit
noi vom fi sluțit
voi veți fi sluțit
ei ele vor fi sluțit

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a sluți

SLUȚÍ, sluțesc, verb IV. tranzitiv

1. A ciunti, a ciopîrți, a mutila; prin extensie a face urît, a urîți, a poci. Așa țăranul nostru numai cu fieru-n mînă Începu să sluțească pădurea cea bătrînă. ALEXANDRESCU, P. 131. Moșu-n vie de-ajungea, Se punea, măre, punea Toată via de sluțea, Tăia viță din mlădiță, O tăia de la tulpină Ș-o seca la rădăcină. TEODORESCU, P. P. 618.
• figurat Acul gramofonului, ajuns la marginea plăcii, a dat un sunet strident, sluțind cîteva tonuri, ca o batjocură neașteptată. VORNIC, O. 142.

2. A face ca cineva să pară urît, a urîți. A poruncit unuia dintre școlari să ne tundă. Cînd am auzit noi una ca asta, am început... a ne ruga de toți dumnezeii să nu ne sluțească. CREANGĂ, A. 27.
♦ reflexiv A face grimase, strîmbîndu-și fața, schimonosindu-se. Îmi zicea că nu mă prinde cînd mă sluțesc. GANE, N. II 93. De poreclele ce-și pun și cum se sluțesc unu la altul, trebuie să te ții cu mîna de inimă cît rîzi. ȘEZ. III 182.

– Variantă: slutí (VISSARION, B. 125, RETEGANUL, P. V

7) verb IV.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

sluțind

Participiu

sluțit

Infinitiv scurt

sluți

Imfinitiv lung

sluțind