Conjugare a șlefui

Conjugarea verbului a șlefui: eu șlefuiesc, tu șlefuiești, el ea șlefuiește la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a șlefui”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a șlefui”!

Verbul a șlefui conjugat la prezent

eu șlefuiesc
tu șlefuiești
el ea șlefuiește
noi șlefuim
voi șlefuiți
ei ele șlefuiți

Verbul a șlefui conjugat la viitor

eu voi șlefui
tu vei șlefui
el ea va șlefui
noi vom șlefui
voi veți șlefui
ei ele vor șlefui

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a șlefui conjugare la condițional prezent

eu aș șlefui
tu ai șlefui
el ea ar șlefui
noi am șlefui
voi ați șlefui
ei ele ar șlefui

Verbul a șlefui conjugare la condițional perfect

eu aș fi șlefuit
tu ai fi șlefuit
el ea ar fi șlefuit
noi am fi șlefuit
voi ați fi șlefuit
ei ele ar fi șlefuit

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a șlefui la conjunctiv prezent

eu să fiu șlefuiesc
tu să fii șlefuiești
el ea să fie șlefuiască
noi să fim șlefuim
voi să fiți șlefuiți
ei ele să fie șlefuiască

Conjug a șlefui la imperfect

eu șlefuiam
tu șlefuiai
el ea șlefuia
noi șlefuiam
voi șlefuiați
ei ele șlefuiau

A șlefui conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu șlefuisem
tu șlefuiseși
el ea șlefuise
noi șlefuiserăm
voi șlefuiserăți
ei ele șlefuiseră

Verbul a șlefui conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi șlefuit
tu să fi șlefuit
el ea să fi șlefuit
noi să fi șlefuit
voi să fi șlefuit
ei ele să fi șlefuit

Conjugare a șlefui la perfectul simplu

eu șlefuii
tu șlefuiși
el ea șlefui
noi șlefuirăm
voi șlefuirăți
ei ele șlefuiră

Conjugarea verbului a șlefui la perfectul compus

eu am șlefuit
tu ai șlefuit
el ea a șlefuit
noi am șlefuit
voi ați șlefuit
ei ele ar șlefuit

Conjugă a șlefui la viitor anterior

eu voi fi șlefuit
tu vei fi șlefuit
el ea va fi șlefuit
noi vom fi șlefuit
voi veți fi șlefuit
ei ele vor fi șlefuit

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a șlefui

ȘLEFUÍ, șlefuiesc, verb IV. tranzitiv

1. A prelucra o suprafață dură (nemetalică) prin frecare, pilire, tăiere sau rindeluire, pentru a o netezi sau pentru a-i da o anumită formă; a netezi, a lustrui. Șlefuiam odată o scară de marmoră. BOTEZ, ȘC. 205.
♦ figurat (Cu privire la texte literare) A cizela, a retușa, a perfecționa. (absolut) Poemul meu... înaintează cu pași repezi. În singurătatea de sihastru unde m-am retras, trudesc cîte cincisprezece ceasuri pe zi, șterg, poliesc, șlefuiesc, îndrept, rup, reîncep. ANGHEL-IOSIF, C. L. 160.

2. A tăia suprafața unei pietre (prețioase) în fațete fine (pentru a-i mări valoarea și strălucirea). Pe placa de marmură frumos șlefuită, era săpat cu litere mari aurite, următoarea inscripție... ANGHEL, PR. 138.
• (În contexte figurate) Aci sînt giuvaiere ce-mpart cu dărnicie. Cristalizate fost-au de mine-n focul vieții, Și-n apa lor răsfrînt-am minunea tinereții, Iar de-artă șlefuite sînt azi pe vecinicie. MACEDONSKI, O. I

3.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

șlefuind

Participiu

șlefuit

Infinitiv scurt

șlefui

Imfinitiv lung

șlefuind