CONSULTĂ DEX |
Verbul a sincopa conjugat la prezent
Verbul a sincopa conjugat la viitor
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat.
In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a sincopa conjugare la condițional prezent
Verbul a sincopa conjugare la condițional perfect
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție.
Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita.
Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).
Conjug a sincopa la conjunctiv prezent
Conjug a sincopa la imperfect
A sincopa conjugarea la timpul mai mult ca perfect
Verbul a sincopa conjugat la timpul conjunctiv perfect
Conjugare a sincopa la perfectul simplu
Conjugarea verbului a sincopa la perfectul compus
Conjugă a sincopa la viitor anterior
|
Definiție din
SINCÓPĂ, sincope, substantiv femininDicționarul limbii romîne literare contemporane 1. Încetare subită (momentană sau definitivă) a funcțiunii inimii, cu întreruperea respirației și pierderea sensibilității și a mișcărilor voluntare. vezi colaps. Sincopă cardiacă. • (Metaforic) Inima lucrurilor încetase de a mai bate și o sincopă colosală ai fi zis că tăiase suflarea în pieptul uriaș al naturii. HOGAȘ, M. N. 165. 2. (muzică) Efect ritmic, cu caracter dinamic, obținut prin mutarea accentului unei măsuri de pe timpul tare pe cel slab. 3. (lingvistică) Căderea unei vocale neaccentuate sau a unui grup de vocale neaccentuate din interiorul unui cuvînt. |