Conjugare a sfii

Conjugarea verbului a sfii: eu sfiesc, tu sfiești, el ea sfiește la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a sfii”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a sfii”!

Verbul a sfii conjugat la prezent

eu sfiesc
tu sfiești
el ea sfiește
noi sfiim
voi sfiiți
ei ele sfiiți

Verbul a sfii conjugat la viitor

eu voi sfii
tu vei sfii
el ea va sfii
noi vom sfii
voi veți sfii
ei ele vor sfii

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a sfii conjugare la condițional prezent

eu aș sfii
tu ai sfii
el ea ar sfii
noi am sfii
voi ați sfii
ei ele ar sfii

Verbul a sfii conjugare la condițional perfect

eu aș fi sfiit
tu ai fi sfiit
el ea ar fi sfiit
noi am fi sfiit
voi ați fi sfiit
ei ele ar fi sfiit

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a sfii la conjunctiv prezent

eu să fiu sfiesc
tu să fii sfiești
el ea să fie sfiască
noi să fim sfiim
voi să fiți sfiiți
ei ele să fie sfiască

Conjug a sfii la imperfect

eu sfiam
tu sfiai
el ea sfia
noi sfiam
voi sfiați
ei ele sfiau

A sfii conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu sfiisem
tu sfiiseși
el ea sfiise
noi sfiiserăm
voi sfiiserăți
ei ele sfiiseră

Verbul a sfii conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi sfiit
tu să fi sfiit
el ea să fi sfiit
noi să fi sfiit
voi să fi sfiit
ei ele să fi sfiit

Conjugare a sfii la perfectul simplu

eu sfiii
tu sfiiși
el ea sfii
noi sfiirăm
voi sfiirăți
ei ele sfiiră

Conjugarea verbului a sfii la perfectul compus

eu am sfiit
tu ai sfiit
el ea a sfiit
noi am sfiit
voi ați sfiit
ei ele ar sfiit

Conjugă a sfii la viitor anterior

eu voi fi sfiit
tu vei fi sfiit
el ea va fi sfiit
noi vom fi sfiit
voi veți fi sfiit
ei ele vor fi sfiit

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a sfii

SFIÍ, sfiesc, verb IV. reflexiv A avea o atitudine rezervată sau șovăielnică, impusă de timiditate, de nesiguranță, de teamă sau de rușine; a fi lipsit de îndrăzneală, a se jena să... Trage cu urechea și Alexandru Glanetașu... sfiindu-se totuși să se vîre între bogătași. REBREANU,

I.

14. [Cei trei frați] s-au sfiit să meargă mai departe. SBIERA, P.

5. [Boierii] sfiindu-se a se întoarce fără nici o ispravă la Tomșa, cerură voie [lui Lăpușneanu] să rămîie a-l întovărăși. NEGRUZZI, S. I 142.
• (Urmat de determinări introduse prin prepoziție «de» și arătînd persoana care impune rezerva) Oamenii se cam sfiau de Filoftei Romanov. DUMITRIU, P. forme

3. Veneam de la țară. Mă sfiam de toată lumea, de colegii cutezători și guralivi. GALACTION, O. I

14. Mă rătăcisem căscînd gura în toate părțile... și ascultînd la miile de păsărele ce cîntau pe rămurele și fără a se sfii de mine. ISPIRESCU, L. 244.
♦ tranzitiv factitiv (Astăzi numai popular) A intimida, a înfricoșa. Gîra-mîra nu-l sfiește. PANN, la TDRG. (În forma sii) Ce-l tremură, ce-l siește?

I. Hristos III 144.

– Variante: (astăzi numai popular) sîí (DRĂGHICI, R. 239, ȘEZ. VII 142), sií verb IV.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

sfiind

Participiu

sfiit

Infinitiv scurt

sfii

Imfinitiv lung

sfiind