eSursa - Dictionar de sinonime



Conjugare a șfichiui

Conjugarea verbului a șfichiui: eu șfichiuiesc, tu șfichiuiești, el ea șfichiuiește la toate timpurile şi modurile verbale

verbul „a șfichiui”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a șfichiui”!
CONSULTĂ DEX
Verbul a șfichiui conjugat la prezent
  • eu șfichiuiesc
  • tu șfichiuiești
  • el ea șfichiuiește
  • noi șfichiuim
  • voi șfichiuiți
  • ei ele șfichiuiți
Verbul a șfichiui conjugat la viitor
  • eu voi șfichiui
  • tu vei șfichiui
  • el ea va șfichiui
  • noi vom șfichiui
  • voi veți șfichiui
  • ei ele vor șfichiui
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a șfichiui conjugare la condițional prezent
  • eu aș șfichiui
  • tu ai șfichiui
  • el ea ar șfichiui
  • noi am șfichiui
  • voi ați șfichiui
  • ei ele ar șfichiui
Verbul a șfichiui conjugare la condițional perfect
  • eu aș fi șfichiuit
  • tu ai fi șfichiuit
  • el ea ar fi șfichiuit
  • noi am fi șfichiuit
  • voi ați fi șfichiuit
  • ei ele ar fi șfichiuit
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).


Conjug a șfichiui la conjunctiv prezent
  • eu să fiu șfichiuiesc
  • tu să fii șfichiuiești
  • el ea să fie șfichiuiască
  • noi să fim șfichiuim
  • voi să fiți șfichiuiți
  • ei ele să fie șfichiuiască
Conjug a șfichiui la imperfect
  • eu șfichiuiam
  • tu șfichiuiai
  • el ea șfichiuia
  • noi șfichiuiam
  • voi șfichiuiați
  • ei ele șfichiuiau
A șfichiui conjugarea la timpul mai mult ca perfect
  • eu șfichiuisem
  • tu șfichiuiseși
  • el ea șfichiuise
  • noi șfichiuiserăm
  • voi șfichiuiserăți
  • ei ele șfichiuiseră
Verbul a șfichiui conjugat la timpul conjunctiv perfect
  • eu să fi șfichiuit
  • tu să fi șfichiuit
  • el ea să fi șfichiuit
  • noi să fi șfichiuit
  • voi să fi șfichiuit
  • ei ele să fi șfichiuit
Conjugare a șfichiui la perfectul simplu
  • eu șfichiuii
  • tu șfichiuiși
  • el ea șfichiui
  • noi șfichiuirăm
  • voi șfichiuirăți
  • ei ele șfichiuiră
Conjugarea verbului a șfichiui la perfectul compus
  • eu am șfichiuit
  • tu ai șfichiuit
  • el ea a șfichiuit
  • noi am șfichiuit
  • voi ați șfichiuit
  • ei ele ar șfichiuit
Conjugă a șfichiui la viitor anterior
  • eu voi fi șfichiuit
  • tu vei fi șfichiuit
  • el ea va fi șfichiuit
  • noi vom fi șfichiuit
  • voi veți fi șfichiuit
  • ei ele vor fi șfichiuit
Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
ȘFICHIUÍ, șfichiuiesc, verb IV. tranzitiv

1. A lovi cu șfichiul biciului; prin extensie abate cu biciul, a biciui. Am să mi-l spînzur în cîrlige în fața mea și cu mîna mea am să-l șfichiuiesc cu harapnicul. SADOVEANU, O. VII 45. Îndeamnă, a țipat năprasnic femeia. Iordan a șfichiuit murgii. id. M. C.

11. Băiatul trecuse... șfichiuind cu o nuia crengile teilor. C. PETRESCU, S. 136.
       • figurat Viscolul mă șfichiuia. SADOVEANU, O. I 349. Rîsul lor mi-a șfichiuit obrazul. C. PETRESCU, S. 26. (intranzitiv) Soarele pierise, lumina se împuținase și vîntul șfichiuia. SADOVEANU, B. 27.

2. figurat A înțepa cu vorba, a lua în rîs, a ironiza. Țăranii noștri glumeți, cum sînt ei, ne tot șfichiuiau în treacăt, care dincotro. CREANGĂ, A. 127.
       • (Subiectul este mijlocul, aluzia, vorba cu care se ironizează) Dojana preotului îl șfichiuia ca un bici de foc. REBREANU,

I. 78.
       • reflexiv pasiv [Prin strigături] se șfichiuiește lenea, fudulia etc. ȘEZ. I 70.

– Variantă: sfichiuí (SADOVEANU, P. M. 92) verb IV.

Alte verbe




Alte forme ale verbului

Gerunziu

șfichiuind

Participiu

șfichiuit

Infinitiv scurt

șfichiui

Imfinitiv lung

șfichiuind



dex-app