 |
|
| CONSULTĂ DEX |
|
Verbul a scuipa conjugat la prezent
Verbul a scuipa conjugat la viitor
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat.
In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a scuipa conjugare la condițional prezent
Verbul a scuipa conjugare la condițional perfect
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție.
Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita.
Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).
Conjug a scuipa la conjunctiv prezent
Conjug a scuipa la imperfect
A scuipa conjugarea la timpul mai mult ca perfect
Verbul a scuipa conjugat la timpul conjunctiv perfect
Conjugare a scuipa la perfectul simplu
Conjugarea verbului a scuipa la perfectul compus
Conjugă a scuipa la viitor anterior
|
|
Definiție din
scuipá (-p, át), verb –Dicționarul etimologic român 1. A elimina salivă. – Variante scuipi, sch(i)u(o)pi, st(i)ui, Banat șchi(o)pi, știpi, știpa, Moldova stupi, stuchi, scupi. Mr. ascuchiu, ascuchire, megl. scupés, scupiri. latina conspuĕre, prin intermediul unor rezultate populare care se pare că nu au variat încă din epoca romană. Cu reducerea normală a lui nesigură › s, rezultatul *cospuĕre (montañés, portugheză cuspir) ar fi ajuns la o metateză *scupuere › *scupire (vezi limba franceza escopir, spaniolă escupir), care explică și rezultatul limba română Totuși interpretările variază mult. S-a propus o evoluție *exconspuĕre › excuppere (G. Paris, limba română, XVI, 153); *esconspῑre (Cornu, limba română, IX, 130; Pușcariu 1556; Tiktin); *expuĕre (Cihac, I, 249; Koerting 3374); *scuppῑre, de origine imitativă (Meyer-Lübke, ZRPh., X, 173; REW 8014); *stupῑre (Densusianu, Hlr., 197); *sputāre (Meyer 336); *conspāre (Pascu, I, 43). Forma cea mai veche este scuipi, la Coresi; dacă se ține cont de variantă, este de uz general (ALR, I, 87). derivat scuipat (variantă scuipit, scuipătură, stupit, stupitură), substantiv neutru (faptul de a scuipa); scuipătoare, substantiv feminin (vas în care se scuipă; argotic, gură). |
