 |
|
| CONSULTĂ DEX |
|
Verbul a scotoci conjugat la prezent
Verbul a scotoci conjugat la viitor
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat.
In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a scotoci conjugare la condițional prezent
Verbul a scotoci conjugare la condițional perfect
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție.
Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita.
Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).
Conjug a scotoci la conjunctiv prezent
Conjug a scotoci la imperfect
A scotoci conjugarea la timpul mai mult ca perfect
Verbul a scotoci conjugat la timpul conjunctiv perfect
Conjugare a scotoci la perfectul simplu
Conjugarea verbului a scotoci la perfectul compus
Conjugă a scotoci la viitor anterior
|
|
Definiție din
SCOTOCÍ, scotocesc, verb IV.Dicționarul limbii romîne literare contemporane 1. intranzitiv A răscoli lucrurile aflate laolaltă, cu scopul de a căuta și de a găsi un obiect. Începe să scotocească în buzunarul paltonului. SADOVEANU, O. I 336. Scotoci în sacul de piele și aruncă jos în iarbă un ban galben. C. PETRESCU, S. 41. Scotocind prin lăzile din antreu, a dat peste un roman. REBREANU, R. I 61. • tranzitiv (Complementul indică locul unde se răscolește) Sevastița și Marghioala au scotocit fundul grădinii și au dat de niște brebenei plăpînzi. vezi limba română septembrie 1953, 18. Se întorceau... încîntați, după ce bătuseră dealurile și scotociseră viroagele, pînă adînc, în luminișurile codrilor. C. PETRESCU, R. DR. 35. L-am scotocit prin buzunare, peste tot: nu e și nu e. CARAGIALE, O. I 127. (figurat) Întrebă repede, scotocindu-i fața cu privirea. DUMITRIU, P. forme 51. Toată viața lui... fu scotocită și scoasă la iveală. VLAHUȚĂ, O. A. III 6. ♦ tranzitiv A căuta ceva printre alte lucruri. Se dădu îndărăt, scotocindu-și tocul revolverului. DUMITRIU, N. 123. Să scotocim în peșterile Dordoniei siluete de fiare antideluviene. ODOBESCU, S. III 166. • reflexiv (Despre persoane) Melchior se scotoci prin buzunare după țigări și întinse pachetul către Carol. vezi limba română februarie 1952, 143. Se scotoceau în buzunări sau în sîn. DUMITRIU, N. 7. Moș Matei se scotoci în chimir să-i dea ceva de cheltuială. MIRONESCU, S. A. 81. 2. tranzitiv (Rar) A scoate ceea ce a mai rămas, adunînd cu atenție toate resturile. [Iapa] scotocea și ea, pe ici pe colea, iarba rămasă prin îndoiturile mai adîncate... ale poienii. HOGAȘ, M. N. 63. |
