Conjugare a scădea

Verbul a scădea conjugat la prezent

• eu scad
• tu scazi
• el ea scade
• noi scădem
• voi scădeți
• ei ele scădeți

Verbul a scădea conjugat la viitor

• eu voi scădea
• tu vei scădea
• el ea va scădea
• noi vom scădea
• voi veți scădea
• ei ele vor scădea

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

SCĂDEÁ, scad, verb

II.

1. intranzitiv (Despre cantități, valori și indicele lor) A se reduce, a se micșora, a diminua; a se rări. Mai pieriră trei din moldoveni. Numărul bravilor scădea pe toată ziua. NEGRUZZI, S. I 173. Căci păgînul nu scădea, Ci mai tare se-nmulțea. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 493.
       • Expresia: A scădea în preț = a deveni mai ieftin.
       • reflexiv pasiv Eu verb reflexiv:eau să vorbim, să mă conving că marfa îmi convine, că prețul nu se mai poate scădea. SADOVEANU, B. 99.
♦ (Despre intervale de timp; în opoziție cu lungi) A se scurta. Ziua scade, noaptea crește Și frunzișul mi-l rărește. EMINESCU, O. I 214. Singur, singur cu-a mea jale... Viața-mi scade jalea-mi crește. ALECSANDRI, P. I 175.
       • tranzitiv Cu mîne zilele-ți adaogi, Cu ieri viața ta o scazi, Și ai cu toate astea-n față De-a pururi ziua cea de azi. EMINESCU, O. I 204.

2. tranzitiv (matematică) A face o operație de scădere. Scade pe 18 din 63.
♦ A reține o parte dintr-o sumă înainte de a o elibera.

3. intranzitiv (Despre corpuri solide, în opoziție cu crește, mări) A-și micșora volumul, a se face mai mic, a se împuțina. Ceahlăul sub furtună nu scade mușunoi. ALECSANDRI, P. III 295.
       • (În contexte figurate) Mariuțo, draga mea, Ia ieși tu o țîră-afară Că nu te-am văzut d-astvară, Și de cînd nu te-am văzut Inima-n mine-a scăzut. BIBICESCU, P. P. 342. Codrule, rărește-te, Ca să-mi văd surorile, Că de mult nu le-am văzut, Carnea pe mine-a scăzut. ȘEZ. II 185.
♦ (Despre rîuri, mări) A-și coborî nivelul, a se retrage de la țărm, a-și împuțina apa (prin evaporare). Picioarele în ruină ale acestui pod se văd și azi, cînd scade Dunărea. GALACTION, O. I 121. Prutule, nu te-ndura Și scade, scade mereu Ca să pot trece și eu. ȘEZ. V

12. Că averile de frunte Sînt ca un izvor de munte. Astăzi curge și îneacă Și mîini scade ș-apoi seacă. ALECSANDRI, P. P. 41.
♦ (Despre mîncări cu sos, cu zeamă) A pierde apa prin fierbere, a se îngroșa.

4. intranzitiv (Despre procese în desfășurare, în opoziție cu întări) A slăbi în intensitate, în tărie; a descrește. Luminile amurgului scădeau din ce în ce. SADOVEANU, O. VI 49. Acum epidemia începuse a scădea în capitalie și a se întinde ca o pecingene pe celelalte orașe și sate. NEGRUZZI, S. I 292. Dorul ei de loc nu scade. TEODORESCU, P. P. 348.
       • tranzitiv Orice mi s-ar spune, nimic nu e în stare să scadă admirarea noastră pentru ea! ALECSANDRI, T. I 294. Miiule, voinicule, Nu omorî domnia, C-o să-ți scazi vitejia. TEODORESCU, P. P. 509.
♦ (Despre foc) A se domoli, a se potoli. În sat focul au scăzut. ALECSANDRI, P. I

8.
♦ (Despre voce, glas) A se coborî, a se face mai încet. Și cînd glasurile scădeau, cavalul suna limpede, înflorind melodia, pînă ce creșteau iar valurile glasurilor omenești. SADOVEANU, O. III 105. Îi scade vocea și cuvintele coboară unul cîte unul, ca mărgelele deșirate. CAMIL PETRESCU, T. II 54.

5. intranzitiv (Despre soare, lună) A coborî spre apus, a scăpăta. Era-n amiazi și-n miez de vară; Și soarele-a scăzut spre seară Și-n urmă soarele-a apus. COȘBUC, P. I 102. Luna se ducea Peste munții-nalți trecea Ș-apoi lin, încet scădea. ALECSANDRI, P. I 102.

– prezent industrie și: scaz (ISPIRESCU, L. 15).