CONSULTĂ DEX |
Verbul a saramura conjugat la prezent
Verbul a saramura conjugat la viitor
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat.
In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a saramura conjugare la condițional prezent
Verbul a saramura conjugare la condițional perfect
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție.
Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita.
Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).
Conjug a saramura la conjunctiv prezent
Conjug a saramura la imperfect
A saramura conjugarea la timpul mai mult ca perfect
Verbul a saramura conjugat la timpul conjunctiv perfect
Conjugare a saramura la perfectul simplu
Conjugarea verbului a saramura la perfectul compus
Conjugă a saramura la viitor anterior
|
Definiție din
SARAMÚRĂ, saramuri, substantiv feminin (Și în forma salamură)Dicționarul limbii romîne literare contemporane 1. Apă în care s-a dizolvat sare, și care se folosește la conservarea unor alimente, în agricultură, în industria tăbăcăriei etc. Ajuta ca de obicei la scoaterea pieilor vîscoase, grele de saramură. CAMIL PETRESCU, O. II 448. După cincisprezece zile șuncile se scot din salamură. PAMFILE, I. C. 55. • Expresia: A-și pune carnea în (sau la) saramură vezi carne. ♦ Apă naturală care conține sare, izvor de apă sărată; slatină. Înspre apus... vin... Bălțăteștii cei plini de salamură. CREANGĂ, A. 72. În stînga acestei gîrle... sînt salamuri sau sorginte de apă sărată. I. IONESCU, P. 31. 2. Zeamă sărată (și condimentată uneori cu oțet, usturoi etc.) cu care se servesc unele mîncări; mîncare servită în acest fel. Am și niște plătici... fripte pe cărbuni și cu salamură de usturoi. SADOVEANU, Î. A. 42. Cei cîțiva crapi fuseseră făcuți o saramură caldă. CAMIL PETRESCU, N. 69. Pescarii le dădură o saramură de pește proaspăt și drumeții mîncară, plecînd apoi mai departe. SANDU-ALDEA, U. P. 43. Găina s-o fac friptură și bobocul saramură. MARIAN, S. 162. – Variantă: salamúră substantiv feminin |