eSursa - Dictionar de sinonime



Conjugare a șănțui

Conjugarea verbului a șănțui: eu șănțuiesc, tu șănțuiești, el ea șănțuiește la toate timpurile şi modurile verbale

verbul „a șănțui”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a șănțui”!
CONSULTĂ DEX
Verbul a șănțui conjugat la prezent
  • eu șănțuiesc
  • tu șănțuiești
  • el ea șănțuiește
  • noi șănțuim
  • voi șănțuiți
  • ei ele șănțuiți
Verbul a șănțui conjugat la viitor
  • eu voi șănțui
  • tu vei șănțui
  • el ea va șănțui
  • noi vom șănțui
  • voi veți șănțui
  • ei ele vor șănțui
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a șănțui conjugare la condițional prezent
  • eu aș șănțui
  • tu ai șănțui
  • el ea ar șănțui
  • noi am șănțui
  • voi ați șănțui
  • ei ele ar șănțui
Verbul a șănțui conjugare la condițional perfect
  • eu aș fi șănțuit
  • tu ai fi șănțuit
  • el ea ar fi șănțuit
  • noi am fi șănțuit
  • voi ați fi șănțuit
  • ei ele ar fi șănțuit
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).


Conjug a șănțui la conjunctiv prezent
  • eu să fiu șănțuiesc
  • tu să fii șănțuiești
  • el ea să fie șănțuiască
  • noi să fim șănțuim
  • voi să fiți șănțuiți
  • ei ele să fie șănțuiască
Conjug a șănțui la imperfect
  • eu șănțuiam
  • tu șănțuiai
  • el ea șănțuia
  • noi șănțuiam
  • voi șănțuiați
  • ei ele șănțuiau
A șănțui conjugarea la timpul mai mult ca perfect
  • eu șănțuisem
  • tu șănțuiseși
  • el ea șănțuise
  • noi șănțuiserăm
  • voi șănțuiserăți
  • ei ele șănțuiseră
Verbul a șănțui conjugat la timpul conjunctiv perfect
  • eu să fi șănțuit
  • tu să fi șănțuit
  • el ea să fi șănțuit
  • noi să fi șănțuit
  • voi să fi șănțuit
  • ei ele să fi șănțuit
Conjugare a șănțui la perfectul simplu
  • eu șănțuii
  • tu șănțuiși
  • el ea șănțui
  • noi șănțuirăm
  • voi șănțuirăți
  • ei ele șănțuiră
Conjugarea verbului a șănțui la perfectul compus
  • eu am șănțuit
  • tu ai șănțuit
  • el ea a șănțuit
  • noi am șănțuit
  • voi ați șănțuit
  • ei ele ar șănțuit
Conjugă a șănțui la viitor anterior
  • eu voi fi șănțuit
  • tu vei fi șănțuit
  • el ea va fi șănțuit
  • noi vom fi șănțuit
  • voi veți fi șănțuit
  • ei ele vor fi șănțuit
Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
ȘĂNȚUÍ, șănțuiesc, verb IV. tranzitiv (Rar) A săpa un șanț; a înconjura (un loc) cu șanț.
♦ reflexiv figurat A se adînci în formă de șanț. Brazda dintre sprîncene se șănțuise acum atît de adînc, încît amicul său. s-ar fi aflat îndrituit a crede că s-au abătut asupră-i toate urgiile biblice. C. PETRESCU, A. R. 17.

Alte verbe




Alte forme ale verbului

Gerunziu

șănțuind

Participiu

șănțuit

Infinitiv scurt

șănțui

Imfinitiv lung

șănțuind



dex-app