CONSULTĂ DEX |
Verbul a sălășlui conjugat la prezent
Verbul a sălășlui conjugat la viitor
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat.
In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a sălășlui conjugare la condițional prezent
Verbul a sălășlui conjugare la condițional perfect
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție.
Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita.
Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).
Conjug a sălășlui la conjunctiv prezent
Conjug a sălășlui la imperfect
A sălășlui conjugarea la timpul mai mult ca perfect
Verbul a sălășlui conjugat la timpul conjunctiv perfect
Conjugare a sălășlui la perfectul simplu
Conjugarea verbului a sălășlui la perfectul compus
Conjugă a sălășlui la viitor anterior
|
Definiție din
SĂLĂȘLUÍ, sălășluiesc, verb IV.Dicționarul limbii romîne literare contemporane 1. intranzitiv (Astăzi rar) A sta într-un anumit loc, a locui, a se adăposti. Fratele Simeon și el multă verb reflexiv:eme printre leși a sălășluit. SADOVEANU, O. VII 76. Părăsesc o casă... sătulă de a sălășlui o sută de ani în aceeași închisoare de lut. ANGHEL, PR. 61. În casa lor... Acolo să văcuiască. Acolo să lăcuiască, Acolo să sălășluiască. PĂSCULESCU, L. P. 123. • figurat Un biet bătrîn cerșind adăpost munților, o podoabă închipuită de om în care sălășluia un suflet tare. DELAVRANCEA, O. II 260. ♦ tranzitiv A adăposti, a găzdui, a da adăpost. Septentrionul revendică și el cinstea de a fi sălășluit pe strămoșii celui care a cîntat diamantul ascuns in Marea Nordului. CĂLINESCU, E. 6. 2. reflexiv (Învechit și popular) A se așeza, a se statornici într-un loc; a se instala. S-au sălășluit cu dînsa în pustie la moșiile sale. SBIERA, P. 51. Să se sălășluiască într-un palat strălucit. GORJAN, H. IV 81. Mama-Pădurii să sălășluiește în crierii codrilor. ȘEZ. I 151. • figurat N-am gîndit niciodată că sfînta poezie va veni să se sălășluiascâ în casa mea. NEGRUZZI, S. I 76. |