Conjugare a rușina

Conjugarea verbului a rușina: eu rușinez, tu rușinezi, el ea rușinează la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a rușina”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a rușina”!

Verbul a rușina conjugat la prezent

eu rușinez
tu rușinezi
el ea rușinează
noi rușinăm
voi rușinați
ei ele rușinați

Verbul a rușina conjugat la viitor

eu voi rușina
tu vei rușina
el ea va rușina
noi vom rușina
voi veți rușina
ei ele vor rușina

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a rușina conjugare la condițional prezent

eu aș rușina
tu ai rușina
el ea ar rușina
noi am rușina
voi ați rușina
ei ele ar rușina

Verbul a rușina conjugare la condițional perfect

eu aș fi rușinat
tu ai fi rușinat
el ea ar fi rușinat
noi am fi rușinat
voi ați fi rușinat
ei ele ar fi rușinat

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a rușina la conjunctiv prezent

eu să fiu rușinez
tu să fii rușinezi
el ea să fie rușineze
noi să fim rușinăm
voi să fiți rușinați
ei ele să fie rușineze

Conjug a rușina la imperfect

eu rușinam
tu rușinai
el ea rușina
noi rușinam
voi rușinați
ei ele rușinau

A rușina conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu rușinasem
tu rușinaseși
el ea rușinase
noi rușinaserăm
voi rușinaserăți
ei ele rușinaseră

Verbul a rușina conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi rușinat
tu să fi rușinat
el ea să fi rușinat
noi să fi rușinat
voi să fi rușinat
ei ele să fi rușinat

Conjugare a rușina la perfectul simplu

eu rușinai
tu rușinași
el ea rușină
noi rușinarăm
voi rușinarăți
ei ele rușinară

Conjugarea verbului a rușina la perfectul compus

eu am rușinat
tu ai rușinat
el ea a rușinat
noi am rușinat
voi ați rușinat
ei ele ar rușinat

Conjugă a rușina la viitor anterior

eu voi fi rușinat
tu vei fi rușinat
el ea va fi rușinat
noi vom fi rușinat
voi veți fi rușinat
ei ele vor fi rușinat

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a rușina

RUȘINÁ, rușinez, verb

I.

1. reflexiv A-i fi cuiva rușine, a fi cuprins de rușine, a se jena. Ș-atîta mă laudă, că foarte mă rușinez și mă doare-n suflet că nu sînt așa cum spune mămuca. VLAHUȚĂ, O. A. 428. Se rușina să-și spună pățania. RETEGANUL, P. I 63.
• figurat Satul Broștenii fiind împrăștiat mai ca toate satele de la munte, nu se rușina lupul și ursul a se arăta ziua mare prin el. CREANGĂ, A. 26.
♦ tranzitiv factitiv A face pe cineva să-i fie rușine. Eu trăgeam cu coada ochiului... fierbeam în mine, dar nu verb reflexiv:eam să spui cucoanelor.

– Rezon! ca să nu le rușinezi. CARAGIALE, O. I 46.
♦ A se simți stingherit, încurcat; a se sfii (în fața cuiva). Se gătise cu hainele cele negre și totuși se cam rușină la început cu ele. REBREANU, R. I 264. Eu de-aș fi flăcău odată Nu m-aș rușina de-o fată Nicidecum. COȘBUC, P. I 239.

2. tranzitiv (Învechit șl arhaizant) A face ca cineva să se simtă jenat, încurcat; a face de batjocură. Se aduseră toți verb reflexiv:acii... rămaseră însă rușinați, care n-avură ce-i face. ISPIRESCU, L. 311. Na, c-a spart ghergheful! Ei, da m-ai rușinat urît, măi badeo. ALECSANDRI, T. I 46.
♦ A necinsti, a dezonora. A cunoscut... pe boierul care-i rușinase logodnica în tinereță. SADOVEANU, O. VII 367.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

rușinând

Participiu

rușinat

Infinitiv scurt

rușina

Imfinitiv lung

rușinând