Conjugare a rostui

Conjugarea verbului a rostui: eu rostuiesc, tu rostuiești, el ea rostuiește la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a rostui”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a rostui”!

Verbul a rostui conjugat la prezent

eu rostuiesc
tu rostuiești
el ea rostuiește
noi rostuim
voi rostuiți
ei ele rostuiți

Verbul a rostui conjugat la viitor

eu voi rostui
tu vei rostui
el ea va rostui
noi vom rostui
voi veți rostui
ei ele vor rostui

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a rostui conjugare la condițional prezent

eu aș rostui
tu ai rostui
el ea ar rostui
noi am rostui
voi ați rostui
ei ele ar rostui

Verbul a rostui conjugare la condițional perfect

eu aș fi rostuit
tu ai fi rostuit
el ea ar fi rostuit
noi am fi rostuit
voi ați fi rostuit
ei ele ar fi rostuit

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a rostui la conjunctiv prezent

eu să fiu rostuiesc
tu să fii rostuiești
el ea să fie rostuiască
noi să fim rostuim
voi să fiți rostuiți
ei ele să fie rostuiască

Conjug a rostui la imperfect

eu rostuiam
tu rostuiai
el ea rostuia
noi rostuiam
voi rostuiați
ei ele rostuiau

A rostui conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu rostuisem
tu rostuiseși
el ea rostuise
noi rostuiserăm
voi rostuiserăți
ei ele rostuiseră

Verbul a rostui conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi rostuit
tu să fi rostuit
el ea să fi rostuit
noi să fi rostuit
voi să fi rostuit
ei ele să fi rostuit

Conjugare a rostui la perfectul simplu

eu rostuii
tu rostuiși
el ea rostui
noi rostuirăm
voi rostuirăți
ei ele rostuiră

Conjugarea verbului a rostui la perfectul compus

eu am rostuit
tu ai rostuit
el ea a rostuit
noi am rostuit
voi ați rostuit
ei ele ar rostuit

Conjugă a rostui la viitor anterior

eu voi fi rostuit
tu vei fi rostuit
el ea va fi rostuit
noi vom fi rostuit
voi veți fi rostuit
ei ele vor fi rostuit

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a rostui

ROSTUÍ, rostuiesc, verb IV. tranzitiv

1. A pune în ordine; a aranja așa cum trebuie. Ar trebui totuși să-și rostuiască treburile. DAN, U.

5. N-am mai zăbovit pe aici o zi mai mult decît mi-a trebuit ca să-mi rostuiesc daraverile. M.

I. CARAGIALE, C. 92; [Bolovanii] la rînd ciocanul îi așază, frumos mistria-i rostuiește. CARAGIALE, O. III 123.
• figurat Rostuia curățenia, încît sticlea sărăcia ca apa din fîntînă. VORNIC, P. 201.
♦ A așeza pe cineva într-un loc, într-un post, într-o situație convenabilă. vezi căpătui. Luna trecută putuse să ajungă la Iași, unde-și găsise prieteni, care au căutat să-l rostuiască. CAMIL PETRESCU, O. II 549.

2. A procura ceva prin mijloace improvizate; a face rost de ceva. Nici nu s-a gîndit ieri de loc că s-ar putea sau ar trebui să-și rostuiască un porc. REBREANU, R. II 162.

3. A umple cu un material de etanșare și a netezi rosturile dintre cărămizile sau blocurile de piatră ale unei zidării, dintre pavelele sau bordurile unei șosele etc.

4. A forma cu mîna rostul urzelii la războiul de țesut.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

rostuind

Participiu

rostuit

Infinitiv scurt

rostui

Imfinitiv lung

rostuind