Conjugare a ronțăi

Conjugarea verbului a ronțăi: eu ronțăi, tu ronțăi, el ea ronțăie la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a ronțăi”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a ronțăi”!

Verbul a ronțăi conjugat la prezent

eu ronțăi
tu ronțăi
el ea ronțăie
noi ronțăim
voi ronțăiți
ei ele ronțăiți

Verbul a ronțăi conjugat la viitor

eu voi ronțăi
tu vei ronțăi
el ea va ronțăi
noi vom ronțăi
voi veți ronțăi
ei ele vor ronțăi

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a ronțăi conjugare la condițional prezent

eu aș ronțăi
tu ai ronțăi
el ea ar ronțăi
noi am ronțăi
voi ați ronțăi
ei ele ar ronțăi

Verbul a ronțăi conjugare la condițional perfect

eu aș fi ronțăit
tu ai fi ronțăit
el ea ar fi ronțăit
noi am fi ronțăit
voi ați fi ronțăit
ei ele ar fi ronțăit

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a ronțăi la conjunctiv prezent

eu să fiu ronțăi
tu să fii ronțăi
el ea să fie ronțăie
noi să fim ronțăim
voi să fiți ronțăiți
ei ele să fie ronțăie

Conjug a ronțăi la imperfect

eu ronțăiam
tu ronțăiai
el ea ronțăia
noi ronțăiam
voi ronțăiați
ei ele ronțăiau

A ronțăi conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu ronțăisem
tu ronțăiseși
el ea ronțăise
noi ronțăiserăm
voi ronțăiserăți
ei ele ronțăiseră

Verbul a ronțăi conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi ronțăit
tu să fi ronțăit
el ea să fi ronțăit
noi să fi ronțăit
voi să fi ronțăit
ei ele să fi ronțăit

Conjugare a ronțăi la perfectul simplu

eu ronțăii
tu ronțăiși
el ea ronțăi
noi ronțăirăm
voi ronțăirăți
ei ele ronțăiră

Conjugarea verbului a ronțăi la perfectul compus

eu am ronțăit
tu ai ronțăit
el ea a ronțăit
noi am ronțăit
voi ați ronțăit
ei ele ar ronțăit

Conjugă a ronțăi la viitor anterior

eu voi fi ronțăit
tu vei fi ronțăit
el ea va fi ronțăit
noi vom fi ronțăit
voi veți fi ronțăit
ei ele vor fi ronțăit

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a ronțăi

RONȚĂÍ, rónțăi și ronțăiesc, verb IV. tranzitiv A mînca, sfărîmînd între dinți puțin cîte puțin dintr-un aliment tare și făcînd să se audă un zgomot ușor, caracteristic. Caii ronțăiau cu mulțămire orzul, vîrîndu-și adinc boturile în trăistile aninate pe după urechile lor. SADOVEANU, B. 171. Luă și ea un baston [de ciocolată] pe care începu să-l ronțăiască. CĂLINESCU, E. O. I 39. Veverițele șugubețe, cu coada vîlvoi... sar zglobii pe crăcile copacilor, ronțăind alune, ghindă și scorușe. ODOBESCU, S. III 185.
• absolut În colțul casei cîțiva șoareci începură a ronțăi. DUNĂREANU, CH.

10. Murgul nechează încet și prinde a ronțăi, în verb reflexiv:eme ce moșneagul îl mîngîie. PĂUN-PINCIO, P. 100.
♦ A roade cu dinții, fără a mînca. Meșterul Lupu lăsase ochii în pămînt și ronțăia vîrful creionului. GALAN, Z. R. 21.
♦ figurat (Neobișnuit, despre gînduri, stări sufletești) A roade, a chinui. [Acarul] era un om cu fața cenușie, secată de grija și de mîhnirea care-l ronțăia pe dinăuntru ca un șoarece harnic cu dinții înveninați. DUMITRIU, N.

11.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

ronțăind

Participiu

ronțăit

Infinitiv scurt

ronțăi

Imfinitiv lung

ronțăind