eSursa - Dictionar de sinonime



Conjugare a respira

Conjugarea verbului a respira: eu respir, tu respiri, el ea respiră la toate timpurile şi modurile verbale

verbul „a respira”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a respira”!
CONSULTĂ DEX
Verbul a respira conjugat la prezent
  • eu respir
  • tu respiri
  • el ea respiră
  • noi respirăm
  • voi respirați
  • ei ele respirați
Verbul a respira conjugat la viitor
  • eu voi respira
  • tu vei respira
  • el ea va respira
  • noi vom respira
  • voi veți respira
  • ei ele vor respira
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a respira conjugare la condițional prezent
  • eu aș respira
  • tu ai respira
  • el ea ar respira
  • noi am respira
  • voi ați respira
  • ei ele ar respira
Verbul a respira conjugare la condițional perfect
  • eu aș fi respirat
  • tu ai fi respirat
  • el ea ar fi respirat
  • noi am fi respirat
  • voi ați fi respirat
  • ei ele ar fi respirat
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).


Conjug a respira la conjunctiv prezent
  • eu să fiu respir
  • tu să fii respiri
  • el ea să fie respire
  • noi să fim respirăm
  • voi să fiți respirați
  • ei ele să fie respire
Conjug a respira la imperfect
  • eu respiram
  • tu respirai
  • el ea respira
  • noi respiram
  • voi respirați
  • ei ele respirau
A respira conjugarea la timpul mai mult ca perfect
  • eu respirasem
  • tu respiraseși
  • el ea respirase
  • noi respiraserăm
  • voi respiraserăți
  • ei ele respiraseră
Verbul a respira conjugat la timpul conjunctiv perfect
  • eu să fi respirat
  • tu să fi respirat
  • el ea să fi respirat
  • noi să fi respirat
  • voi să fi respirat
  • ei ele să fi respirat
Conjugare a respira la perfectul simplu
  • eu respirai
  • tu respirași
  • el ea respiră
  • noi respirarăm
  • voi respirarăți
  • ei ele respirară
Conjugarea verbului a respira la perfectul compus
  • eu am respirat
  • tu ai respirat
  • el ea a respirat
  • noi am respirat
  • voi ați respirat
  • ei ele ar respirat
Conjugă a respira la viitor anterior
  • eu voi fi respirat
  • tu vei fi respirat
  • el ea va fi respirat
  • noi vom fi respirat
  • voi veți fi respirat
  • ei ele vor fi respirat
Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
RESPIRÁ, respír, verb

I.

1. intranzitiv A introduce în plămîni prin inspirație aerul ambiant (conținînd oxigenul necesar întreținerii vieții) și a da afară prin expirație acidul carbonic și vaporii de apă rezultați din arderile care au loc în organism; a răsufla. Cobor geamul, aplecîndu-mă să respir. CARAGIALE, O. II 270.
♦ tranzitiv A inhala aer în plămîni; a inspira. O parte din lume ieșea în grădinița din față, ca să respire aerul curat și rece care adia dinspre mare. BART, E. 145. Să ne oprim să respirăm Aerul suav și dulce. MACEDONSKI, O. I 238.
       • figurat Sînt fericit de a respira dulcele aer al țării. ALECSANDRI, S. 205.

2. tranzitiv figurat A răspîndi, a revărsa, a împrăștia, a degaja. Lumina feerică a saloanelor, zgomotul, mișcarea invitaților respirau veselie. BASSARABESCU, substantiv neutru 147. Scrierile unuia... vor respira energie, sănătate, ale altuia, moliciune. GHEREA, ST. Hristos II 23. Pădurile, munții respirau o dulce liniște de seară. VLAHUȚĂ, O. A. III 70.
♦ intranzitiv A se degaja, a se revărsa. De pretutindeni în opera sa respiră aerul de țară. CĂLINESCU, E. 52. Din povestirea aceasta respiră o iubire adîncă pentru pămînt și oameni. SADOVEANU, E. 218. Din toate manifestările intelectuale, morale și artistice ale acestor clase respiră un aer greoi de descompunere. IONESCU-RION, C. 109.

Alte verbe




Alte forme ale verbului

Gerunziu

respirând

Participiu

respirat

Infinitiv scurt

respira

Imfinitiv lung

respirând



dex-app