 |
|
| CONSULTĂ DEX |
|
Verbul a repune conjugat la prezent
Verbul a repune conjugat la viitor
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat.
In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a repune conjugare la condițional prezent
Verbul a repune conjugare la condițional perfect
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție.
Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita.
Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).
Conjug a repune la conjunctiv prezent
Conjug a repune la imperfect
A repune conjugarea la timpul mai mult ca perfect
Verbul a repune conjugat la timpul conjunctiv perfect
Conjugare a repune la perfectul simplu
Conjugarea verbului a repune la perfectul compus
Conjugă a repune la viitor anterior
|
|
Definiție din
repúne (a ) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele repún, persoana a doua singular: tu repúi, persoana întâi plural: noi repúnem, perfectul simplu persoana întâi singular: eu repuséi, persoana întâi plural: noi repúserăm; conjunctiv prezent 3 să repúnă; gerunziu repunấnd; participiu repús Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
