CONSULTĂ DEX |
Verbul a regăsi conjugat la prezent
Verbul a regăsi conjugat la viitor
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat.
In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a regăsi conjugare la condițional prezent
Verbul a regăsi conjugare la condițional perfect
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție.
Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita.
Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).
Conjug a regăsi la conjunctiv prezent
Conjug a regăsi la imperfect
A regăsi conjugarea la timpul mai mult ca perfect
Verbul a regăsi conjugat la timpul conjunctiv perfect
Conjugare a regăsi la perfectul simplu
Conjugarea verbului a regăsi la perfectul compus
Conjugă a regăsi la viitor anterior
|
Definiție din
REGĂSÍ, regăsesc, verb IV. tranzitiv A găsi din nou (pe cineva sau ceva). Nil încercă să regăsească poteca bisericii din munte. GALACTION, O. I 256. Uzina, a regăsit-o mai plină de viață. SAHIA, N. 35. Căci de-ai muri, ce-aș face eu în lume? N-aș regăsi în veci chipu-ți ușor. EMINESCU, O. IV 71. Dicționarul limbii romîne literare contemporane ♦ reflexiv A se afla, a se găsi din nou undeva. Ne regăsim pe aceleași poziții... Regățeni și ardeleni. C. PETRESCU, Î. II 214. ♦ reflexiv A se reculege, a-și recăpăta starea sufletească obișnuită, echilibrul sufletesc (după o frămîntare, un zbucium etc.). Tu așază-te deoparte, Regăsindu-te pe tine, Cînd cu zgomote deșarte, verb reflexiv:eme trece, verb reflexiv:eme vine. EMINESCU, O. I 194. |