Conjugare a reflecta

Conjugarea verbului a reflecta: eu reflectez, tu reflectezi, el ea reflectează la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a reflecta”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a reflecta”!

Verbul a reflecta conjugat la prezent

eu reflectez
tu reflectezi
el ea reflectează
noi reflectăm
voi reflectați
ei ele reflectați

Verbul a reflecta conjugat la viitor

eu voi reflecta
tu vei reflecta
el ea va reflecta
noi vom reflecta
voi veți reflecta
ei ele vor reflecta

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a reflecta conjugare la condițional prezent

eu aș reflecta
tu ai reflecta
el ea ar reflecta
noi am reflecta
voi ați reflecta
ei ele ar reflecta

Verbul a reflecta conjugare la condițional perfect

eu aș fi reflectat
tu ai fi reflectat
el ea ar fi reflectat
noi am fi reflectat
voi ați fi reflectat
ei ele ar fi reflectat

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a reflecta la conjunctiv prezent

eu să fiu reflectez
tu să fii reflectezi
el ea să fie reflecteze
noi să fim reflectăm
voi să fiți reflectați
ei ele să fie reflecteze

Conjug a reflecta la imperfect

eu reflectam
tu reflectai
el ea reflecta
noi reflectam
voi reflectați
ei ele reflectau

A reflecta conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu reflectasem
tu reflectaseși
el ea reflectase
noi reflectaserăm
voi reflectaserăți
ei ele reflectaseră

Verbul a reflecta conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi reflectat
tu să fi reflectat
el ea să fi reflectat
noi să fi reflectat
voi să fi reflectat
ei ele să fi reflectat

Conjugare a reflecta la perfectul simplu

eu reflectai
tu reflectași
el ea reflectă
noi reflectarăm
voi reflectarăți
ei ele reflectară

Conjugarea verbului a reflecta la perfectul compus

eu am reflectat
tu ai reflectat
el ea a reflectat
noi am reflectat
voi ați reflectat
ei ele ar reflectat

Conjugă a reflecta la viitor anterior

eu voi fi reflectat
tu vei fi reflectat
el ea va fi reflectat
noi vom fi reflectat
voi veți fi reflectat
ei ele vor fi reflectat

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a reflecta

REFLECTÁ, reflectez și refléct, verb

I.

1. tranzitiv (Cu privire la lumină, unde, imagini) A schimba direcția de propagare a luminii, a undelor, a imaginilor cînd ele întîlnesc suprafața de separație a două medii diferite, fără trecere dintr-un mediu în celălalt; a răsfrînge. Dar sticla poleită îl reflectă amputat de deasupra genunchilor. C. PETRESCU, C. vezi 46. Iar undele-i uimite, profunde și bălaie Reflectă-n ele țărmii

– se-ntunecă, se șterg. EMINESCU, O. IV 84.
       • figurat Ea reflectă-n lumea-i clară toată Grecia măreață. EMINESCU, O. IV 118.
       • reflexiv Ce s-o fi reflectînd oare în lentilele acelor ochi mari și blînzi, cu irisul negru ca păcura. BART, S. M. 84. A nopții stea răvarsă lumina p-a mea frunte și raza-i se reflectă pe limpede izvor. ALEXANDRESCU, M. 149.
♦ reflexiv (Despre sunete) A se întoarce în mediul inițial după ce s-a lovit de suprafața de separație a altui mediu; a se răsfrînge.

2. tranzitiv figurat (Cu privire la un fenomen, un sentiment etc.) A oglindi, a reda. Au mai găsit și că piesa nu reflectă realitatea. BARANGA,

I. 157.
       • reflexiv Multe condiții sociale... produc... anumite caractere... care se reflectează în artă. GHEREA, ST. Hristos III 363.

3. intranzitiv (Uneori urmat de determinări introduse prin prepoziție «la» sau «asupra») A se gîndi, a cugeta, a medita. Stătea pe gunoi și reflecta adînc. CARAGIALE, O. III 21.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

reflectând

Participiu

reflectat

Infinitiv scurt

reflecta

Imfinitiv lung

reflectând