CONSULTĂ DEX |
Verbul a recidiva conjugat la prezent
Verbul a recidiva conjugat la viitor
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat.
In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a recidiva conjugare la condițional prezent
Verbul a recidiva conjugare la condițional perfect
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție.
Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita.
Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).
Conjug a recidiva la conjunctiv prezent
Conjug a recidiva la imperfect
A recidiva conjugarea la timpul mai mult ca perfect
Verbul a recidiva conjugat la timpul conjunctiv perfect
Conjugare a recidiva la perfectul simplu
Conjugarea verbului a recidiva la perfectul compus
Conjugă a recidiva la viitor anterior
|
Definiție din
RECIDÍVĂ, recidive, substantiv femininDicționarul limbii romîne literare contemporane 1. (juridic) Repetare a unei infracțiuni pentru care a suferit anterior o condamnare. După a treia și a patra recidivă, onorabila dicasterie îi despărți. NEGRUZZI, S. I 79. • figurat «N-o să mai iubesc», zisese Biata-mi inimă naivă. Dar văzîndu-te pe tine, A căzut în recidivă. TOPÎRCEANU, B. 56. 2. (medicină) Reapariție, revenire a unei boli după o vindecare aparentă. După destulă verb reflexiv:eme de mizerie, a venit recidiva și apoi, din fericire, moartea. CARAGIALE, N. S. 25. |