Conjugare a răzleți

Conjugarea verbului a răzleți: eu răzlețesc, tu răzlețești, el ea răzlețește la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a răzleți”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a răzleți”!

Verbul a răzleți conjugat la prezent

eu răzlețesc
tu răzlețești
el ea răzlețește
noi răzlețim
voi răzlețiți
ei ele răzlețiți

Verbul a răzleți conjugat la viitor

eu voi răzleți
tu vei răzleți
el ea va răzleți
noi vom răzleți
voi veți răzleți
ei ele vor răzleți

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a răzleți conjugare la condițional prezent

eu aș răzleți
tu ai răzleți
el ea ar răzleți
noi am răzleți
voi ați răzleți
ei ele ar răzleți

Verbul a răzleți conjugare la condițional perfect

eu aș fi răzlețit
tu ai fi răzlețit
el ea ar fi răzlețit
noi am fi răzlețit
voi ați fi răzlețit
ei ele ar fi răzlețit

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a răzleți la conjunctiv prezent

eu să fiu răzlețesc
tu să fii răzlețești
el ea să fie răzlețească
noi să fim răzlețim
voi să fiți răzlețiți
ei ele să fie răzlețească

Conjug a răzleți la imperfect

eu răzlețeam
tu răzlețeai
el ea răzlețea
noi răzlețeam
voi răzlețeați
ei ele răzlețeau

A răzleți conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu răzlețisem
tu răzlețiseși
el ea răzlețise
noi răzlețiserăm
voi răzlețiserăți
ei ele răzlețiseră

Verbul a răzleți conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi răzlețit
tu să fi răzlețit
el ea să fi răzlețit
noi să fi răzlețit
voi să fi răzlețit
ei ele să fi răzlețit

Conjugare a răzleți la perfectul simplu

eu răzleții
tu răzlețiși
el ea răzleți
noi răzlețirăm
voi răzlețirăți
ei ele răzlețiră

Conjugarea verbului a răzleți la perfectul compus

eu am răzlețit
tu ai răzlețit
el ea a răzlețit
noi am răzlețit
voi ați răzlețit
ei ele ar răzlețit

Conjugă a răzleți la viitor anterior

eu voi fi răzlețit
tu vei fi răzlețit
el ea va fi răzlețit
noi vom fi răzlețit
voi veți fi răzlețit
ei ele vor fi răzlețit

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a răzleți

RĂZLEȚÍ, răzlețesc, verb IV. reflexiv

1. A se desprinde dintr-o comunitate, a se depărta său a se rătăci de alții; a se despărți unul de altul, a pleca (de lîngă... ). Mai la deal ajunseră pe Ana, care se răzlețise și-i aștepta sub un fag bătrîn. VLAHUȚĂ, O. A. 277. Aproape de paști, ne-am răzlețit unii de alții. CREANGĂ, A. 115. Oleoleo! frate răzleț, Tu, de cînd ne-am răzlețit, Înapoi n-ai mai venit. ȘEZ. I 235.

2. A se răspîndi în direcții diferite, a porni care-ncotro, a se împrăștia, a se risipi. Pentru tine nu mai are zile bune calendarul, Ți s-au răzlețit ortacii. GOGA, C. P. 37. S-au strîns în mușuroaie ori s-au răzlețit în pustiuri. ANGHEL, PR. 74. Apele ei se răzlețesc și se împrăștie ca vițele unei funii despletite. VLAHUȚĂ, R. P. 30.

– Variante: rezlețí (CREANGĂ, P. 3), răznețí (ANGHEL, Î. G. 25) verb IV.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

răzlețind

Participiu

răzlețit

Infinitiv scurt

răzleți

Imfinitiv lung

răzlețind