eSursa - Dictionar de sinonime



Conjugare a răsti

Conjugarea verbului a răsti: eu răstesc, tu răstești, el ea răstește la toate timpurile şi modurile verbale

verbul „a răsti”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a răsti”!
CONSULTĂ DEX
Verbul a răsti conjugat la prezent
  • eu răstesc
  • tu răstești
  • el ea răstește
  • noi răstim
  • voi răstiți
  • ei ele răstiți
Verbul a răsti conjugat la viitor
  • eu voi răsti
  • tu vei răsti
  • el ea va răsti
  • noi vom răsti
  • voi veți răsti
  • ei ele vor răsti
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a răsti conjugare la condițional prezent
  • eu aș răsti
  • tu ai răsti
  • el ea ar răsti
  • noi am răsti
  • voi ați răsti
  • ei ele ar răsti
Verbul a răsti conjugare la condițional perfect
  • eu aș fi răstit
  • tu ai fi răstit
  • el ea ar fi răstit
  • noi am fi răstit
  • voi ați fi răstit
  • ei ele ar fi răstit
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).


Conjug a răsti la conjunctiv prezent
  • eu să fiu răstesc
  • tu să fii răstești
  • el ea să fie răstească
  • noi să fim răstim
  • voi să fiți răstiți
  • ei ele să fie răstească
Conjug a răsti la imperfect
  • eu răsteam
  • tu răsteai
  • el ea răstea
  • noi răsteam
  • voi răsteați
  • ei ele răsteau
A răsti conjugarea la timpul mai mult ca perfect
  • eu răstisem
  • tu răstiseși
  • el ea răstise
  • noi răstiserăm
  • voi răstiserăți
  • ei ele răstiseră
Verbul a răsti conjugat la timpul conjunctiv perfect
  • eu să fi răstit
  • tu să fi răstit
  • el ea să fi răstit
  • noi să fi răstit
  • voi să fi răstit
  • ei ele să fi răstit
Conjugare a răsti la perfectul simplu
  • eu răstii
  • tu răstiși
  • el ea răsti
  • noi răstirăm
  • voi răstirăți
  • ei ele răstiră
Conjugarea verbului a răsti la perfectul compus
  • eu am răstit
  • tu ai răstit
  • el ea a răstit
  • noi am răstit
  • voi ați răstit
  • ei ele ar răstit
Conjugă a răsti la viitor anterior
  • eu voi fi răstit
  • tu vei fi răstit
  • el ea va fi răstit
  • noi vom fi răstit
  • voi veți fi răstit
  • ei ele vor fi răstit
Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
RĂSTÍ, răstesc, verb IV. reflexiv A vorbi tare și aspru, a se adresa cuiva pe un ton amenințător; a se stropși. Fira greu rîdea Și se cătrănea Și-apoi se răstea. COȘBUC, P. II 146. S-a ridicat foarte turburat și s-a răstit odată tremurînd. CARAGIALE, O. III 36. Cînd se răsti odată, mai că nu intră în pămînt flăcăiașul nostru. ȘEZ. VII 96.
       • (În legătură cu o propoziție interogativă sau exclamativă) «Ce facem acum?» s-a răstit tata. PAS, Z. I 177. Atunci, lasă-mă în pace! se răsti ea supărată. SLAVICI, O. I 359. La vătaf că se răstea: Hei, vătafe, Argeșene! TEODORESCU, P. P. 94.
       • (Urmat de determinări introduse prin prepoziție «la» și arătînd persoana căreia i se vorbește) Moș Gavril își freacă barba tunsă scurt și iar parcă se răstește la noi. SADOVEANU, O. VII 345. Cercă moșneagul să se împotrivească, dar hojmalăul se răsti la el, gata să-l lovească. DUNĂREANU, CH. 30. Vînătorul... se răsti la dînsul, strigînd în gura mare. ODOBESCU, S. III 47.
       • tranzitiv (Rar) Cineva a rîs, ori a răstit un ordin. C. PETRESCU, Î. II

15.
♦ (Rar) A ridica, a sumeți. Bouri daci răstindu-și fruntea surpă norii toți cu ei. EMINESCU, O. IV 136.

Alte verbe




Alte forme ale verbului

Gerunziu

răstind

Participiu

răstit

Infinitiv scurt

răsti

Imfinitiv lung

răstind



dex-app