Conjugare a răpăi

Conjugarea verbului a răpăi: eu răpăi, tu răpăi, el ea răpăie la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a răpăi”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a răpăi”!

Verbul a răpăi conjugat la prezent

eu răpăi
tu răpăi
el ea răpăie
noi răpăim
voi răpăiți
ei ele răpăiți

Verbul a răpăi conjugat la viitor

eu voi răpăi
tu vei răpăi
el ea va răpăi
noi vom răpăi
voi veți răpăi
ei ele vor răpăi

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a răpăi conjugare la condițional prezent

eu aș răpăi
tu ai răpăi
el ea ar răpăi
noi am răpăi
voi ați răpăi
ei ele ar răpăi

Verbul a răpăi conjugare la condițional perfect

eu aș fi răpăit
tu ai fi răpăit
el ea ar fi răpăit
noi am fi răpăit
voi ați fi răpăit
ei ele ar fi răpăit

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a răpăi la conjunctiv prezent

eu să fiu răpăi
tu să fii răpăi
el ea să fie răpăie
noi să fim răpăim
voi să fiți răpăiți
ei ele să fie răpăie

Conjug a răpăi la imperfect

eu răpăiam
tu răpăiai
el ea răpăia
noi răpăiam
voi răpăiați
ei ele răpăiau

A răpăi conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu răpăisem
tu răpăiseși
el ea răpăise
noi răpăiserăm
voi răpăiserăți
ei ele răpăiseră

Verbul a răpăi conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi răpăit
tu să fi răpăit
el ea să fi răpăit
noi să fi răpăit
voi să fi răpăit
ei ele să fi răpăit

Conjugare a răpăi la perfectul simplu

eu răpăii
tu răpăiși
el ea răpăi
noi răpăirăm
voi răpăirăți
ei ele răpăiră

Conjugarea verbului a răpăi la perfectul compus

eu am răpăit
tu ai răpăit
el ea a răpăit
noi am răpăit
voi ați răpăit
ei ele ar răpăit

Conjugă a răpăi la viitor anterior

eu voi fi răpăit
tu vei fi răpăit
el ea va fi răpăit
noi vom fi răpăit
voi veți fi răpăit
ei ele vor fi răpăit

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a răpăi

RĂPĂÍ, rắpăi și răpăiesc, verb IV. intranzitiv (Despre ploaie, grindină etc.) A se izbi de o suprafață tare producînd zgomote scurte, dese și ritmice. Pe acoperiș răpăia moale ploaia. SADOVEANU, O. VI 218. Vîntul vuia... măzărichea răpăia în fereastra mamei Stanchei. DELAVRANCEA, S. 16. O ploaie torențială vine răpăind pe miriștea arsă. VLAHUȚĂ, O. A. II 73. Foaie verde solzi de pește, Bate vîntu-mi vîjîiește, Ploaia-n codru răpăiește. ANT. literar popular I 67.
       • (Prin analogie, despre arme, gloanțe) Automatele sovietice prinseră a răpăi. CAMILAR, N. I 384. Gloanțele răpăiesc mai îndesate de cum sînt oamenii. ODOBESCU, S. III 586.
       • (Despre alte zgomote sau surse de zgomote) Cu întîrziere au răpăit în sală aplauze. SADOVEANU, A. L. 187. Din ușa de stejar, în care răpăiau topoarele tătărești, îi suflă în față un vînt. GALACTION, O. I 54. Sunete fără-nțeles îmi răpăiau în urechi. VLAHUȚĂ, O. A. 493.
       • (Despre spațiul în care se produc zgomote) Sala răpăi de aplauze. CĂLINESCU, E. 140.
♦ (Despre oameni) A lovi ritmic într-un obiect, producînd zgomote dese și scurte. [Negustorul] răpăie de-a surda cu cleștele pe sîrmele grătarului. PAS, Z. I 172. Simion răpăi îndîrjit în tobă și oamenii începură să alerge cu pași mari. CAMIL PETRESCU, O. II 279. Eu scosei biata măciucă Și-ncepui a răpăi. El zicea: aman, aman! Eu mă-ntorceam și-i mai dam. ANT. literar popular I 70. (Subiectul este lucrul izbit) Tot satu-i strîns la horă... Tineretul joacă de răpăie pămîntul. VLAHUȚĂ, O. A. II 160. Venea, nene, ursul de duduia pădurea... și răpăia ramurile pe unde trecea. ISPIRESCU, L. 329.
       • (Impersonal) Dedeau și oamenii lui Ercule, de răpăia. ISPIRESCU, U. 52.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

răpăind

Participiu

răpăit

Infinitiv scurt

răpăi

Imfinitiv lung

răpăind